Cutiutele cu muzica franceza continua si nu se lasa. Pentru cel de-al optulea volum am cules in majoritate melodii noi, din ultimii 4-5 ani, dar si melodii mai vechiute, despre care merita sa spunem cate ceva. In primul rand, evident, La vie en rose - melodie compusa in 1946 de Edith Piaf (versuri) si Louis "Louiguy" Gugliemi (muzica). Melodia a primit in 1998 premiul Grammy Hall of Fame Award, premiu ce se acorda melodiilor mai vechi de 25 de ani si care au o "importanta calitativa si istorica deosebita". Desi Piaf a crezut la inceput ca melodia nu va avea un succes deosebit, aceasta a castigat repede popularitate, pina astazi fiind re-interpretata de sute de cantareti si folosita pe coloana sonora a cel putin 30 de filme. A doua melodie este Vive le Douanier Rousseau (1983), de primul album al formatiei La Compagnie Creole (dupa schimbarea titulaturii din Creole), melodia care i-a lansat in muzica internationala si a devenit in scurt timp un hit. A treia melodie este hitul lui Michel Fugain din 1972, Une belle histoire, primul cantec pe care acesta l-a lansat imediat dupa infiintarea trupei Le Big Bazar, proiect muzical in care si-au facut debutul mai multi artisti francezi cunoscuti, pina la destramarea lui in 1977.

(citeşte)

Acest volum de muzica latino aduce in atentie cativa artisti mai putini cunoscuti. In aceasta seara as vrea sa remarc trei din ei: Miriam Alejandra Bianchi, cu numele de scena Gilda, o cantareata argentiniana de cumbia si muzica tropicala, disparuta la numai 35 de ani intr-un accident auto, a carei melodie Corazon Valiente va fi preluata de Natalia Oreiro pe coloana sonora a sitcomului argentinian, Sos mi vida. Al doilea artist, cantaretul chilian Lucho Gatica, un artist sud-american renumit (are chiar o stea pe Hollywood Walk of Fame), este cel care a facut faimoasa melodia Besame mucho, un cantec al compozitorului mexican Consuelo Velázquez (1940). Los Kjarkas, o formatie boliviana a carei melodie Llorando se fue, compusa de Ulises Hermosa, a fost preluata in 1989 de Kaoma, fara consimtamantul acestora. In urma procesului intentat Kaomei de fratii Hermosa, aceasta fost nevoita sa plateasca, in compensatie, pentru plagierea melodiei, o suma de bani ce nu a fost niciodata dezvaluita.

(citeşte)

Volumul al saselea al seriei cu muzica italiana contine cateva melodii interesante. Prima dintre ele, versiunea originala a cantecului Parole, parole din 1972, interpretata de duetul Mina si Alberto Lupo, o versiune ce-i drept mult mai putin cunoscuta decat cea a duetului Dalida & Alain Delon, apoi, in mod surprinzator, aparitia lui Jose Feliciano intr-o lista de muzica italiana. Putini stiu ca Jose Feliciano a participat la festivalul de la Sanremo in anul 1971, alaturi de Ricchi e Poveri, cu o melodie compusa de trei compozitori italieni, Jimmy Fontana, Franco Migliacci si Carlo Pes. Melodia s-a plasat in final pe locul secund, insa a facut istorie, versiunea in limba spaniola a lui Feliciano devenind un hit international in acelasi an.

(citeşte)

Al doilea volum al cutiutei cu muzica latino aduce doua hituri lansate de pe coloanele sonore ale telenovelelor El Clon (Clona) si Pasion de Gavilanes (Juramantul), binecunoscute de catre o parte din publicul telespectator. Este vorba de MDO - Sin ti si respectiv de Angela Maria - Fiera inqueta. Trebuie amintit ca formatia MDO (sau Menudo, intr-o alta varianta de pronuntie) este formatia in care s-a lansat Ricky Martin (1991). Apoi, doua artiste regretate, Celia Cruz, o cantareata de salsa foarte apreciata si Selena, disparuta la numai 24 de ani, ucisa in 1995. Nu putea sa lipseasca, evident, Rossy War cu cantecul Nunca pense llorar, care a facut furori pe plajele romanesti in sezoanele estivale de acum cativa ani.

(citeşte)

Pentru multi dintre noi muzica braziliana inseamna samba si bossa-nova, de aceea, pentru a intelege mai bine muzica braziliana, voi face o scurta incursiune istorica.

In aprilie 1500, flota portugheza condusa de comandorul Pedro Álvares Cabral ce explora teritoriul de nord-est al Americii de Sud a acostat pe tarmurile teritoriului numit ulterior Brazilia. Totusi, teritoriul fusese descoperit cu 3 luni inainte de navigatorul spaniol Vicente Yáñez Pinzón, insa Cabral a fost primul care l-a revendicat in numele coroanei portugheze. Originea numele tarii este inca incerta, dar cel mai probabil este legata de culoarea rosie a trunchiurilor de copaci ce cresteau in zona explorata de portughezi, denumiti de acestia pau-brasil. Pina in 1815 Brazilia a fost o colonie a Portugaliei, iar in 1822 si-a obtinut (asa-zisa) independenta sub numele de Imperiul Brazilian sub conducerea printului Pedro I, care emigrase impreuna cu familia sa din Portugalia, in urma invaziei lui Napoleon Bonaparte. Practic, Rio de Janeiro devenea atunci capitala noului Imperiu portughez. In 1889, tara a devenit republica parlamentara, ca urmare a unei miscari reactionare impotriva sclaviei.

(citeşte)