Nici nu stiu cand si cum am ajuns la al cincisprezecelea volum de muzica franceza. Stiu insa ca muzica franceza m-a cucerit definitiv si cu fiecare editie pe care o pregatesc descopar noi si noi melodii frantuzesti pe care le stiam vag, dar care nu imi atrasesera atentia inainte de a capata aceasta afinitate pentru muzica franceza.

(citeşte)

Muzica elena este probabil muzica cu cea mai indelungata traditie, dat fiind ca originile sale se pierd in timpurile imemoriale ale culturii Greciei antice. Desigur ca este imposibil de prezentat istoria milenara a muzicii elene intr-un post, de aceea ma voi rezuma doar la muzica contemporana a Greciei. Insa pentru a descrie corect muzica elena moderna trebuie sa amintesc in treacat ca muzica elena a imprumutat de-a lungul secolelor si elemente din cultura Imperiului Roman, apoi ale Imperiului Bizantin, dar si din cultura Imperiului Otoman (sa nu uitam ca Bizantul a fost implicat in mai multe razboaie cu turcii otomani, conflictele ducand in final la infrangerea lui definitiva in secolul al XV-lea, odata cu caderea Constantinopolului in fata trupelor sultanului Mahomed al II-lea Cuceritorul).

Filonul in jurul caruia s-a consolidat muzica elena a fost muzica populara numita dhimotiká, care isi are originile in muzica grecilor antici. Totusi, pina astazi au ramas doua curente traditionale: primul, intitulat acritic, aparut in secolul al IX-lea sub forma baladelor eroice ce celebrau victoriile acritilor (akritai), granicerii de la frontierele Imperiului Bizantin si al doilea, intitulat kleftic, aparut in perioada ocupatiei otomane, sub forma baladelor ce descriau viata kleftilor (un fel de balade haiducesti), insurgenti organizati in militii, ce luptau impotriva stapanirii asemenea haiducilor din Tara Romaneasca (termenul kleftis insemnand brigand are aceeasi radacina ca si termenul kleptomania - cleptomanie - de la verbul kleptein ce inseamna a fura).

(citeşte)

Cutiuta cu muzica latino de astazi prezinta mai multi artisti argentinieni dintre care probabil cel mai cunoscut este compozitorul Bebu Silvetti, autorul binecunoscutei melodii Lluvia de primavera / Spring rain un cantec produs de casa de discuri Hispavox. Producatorul melodiei este Rafael Trabuchelli (d. 2006), la acea data director muzical si producator pentru Hispavox, unul din cei mai ilustrii artisti din istoria muzicala a Spaniei intre 1965 si 1975, avand la activ nu mai putin de 1300 de albume produse pentru diversi cantareti spanioli si internationali. Melodia Lluvia de primavera este o piesa instrumentala ce surprinde cel mai bine chintesenta sound-ului disco al anilor '70.

Adriana Mezzadri este o cantareata si compozitoare de origine peruana ce a cunoscut succesul in Brazilia (acolo a si crescut, datorita faptului ca tatal ei era brazilian). Desi a experimentat de-a lungul anilor mai multe genuri muzicale (religioasa, traditionala, pop, rock, folk, etc.) stilul ei de interpretare a ramas invariabil unul sentimental. Melodia Marcas de ayer este tema principala a telenovele El Clon, cea mai cunoscuta telenovela din si in America Latina. Cu toate ca El Clon este o productie braziliana, melodia este interpretata in dialectul castilian (limba oficiala a Spaniei), un lucru cu atat mai surprinzator pentru un serial tv in limba portugheza.

(citeşte)

Aceasta cutiuta cu muzica franceza imi da ocazia sa multumesc tuturor celor care mi-au scris sau mi-au dat mesaje de felicitare pentru selectiile muzicale din seria muzicii franceze. Este drept ca se putea si mai bine, se putea si mai mult, insa politica mea in aceasta privinta este de a selectiona artisti cat mai multi, stiluri cat mai diverse si nu in ultimul rand povestiri cat mai interesante despre melodiile pe care le prezint. Recunosc insa ca si eu la randul meu am uneori propriile mele gusturi muzicale si bineinteles favoritii mei, chiar si cand vine vorba de muzica franceza. In aceasta seara, printre cei pe care vreau sa ii remarc sunt:

Les Trois Cloches. Cantecul interpretat in aceasta lista de Edith Piaf dateaza din 1945 si a fost scris de Jean Villard Gilles and Marc Herrand. Jean Villard Gilles a fost un compozitor elvetian de origine franceza, dar si comediant, poet, umorist, actor si manager de cabaret. El a fondat dupa si in timpul celui de-al doilea razboi mondial doua cabarete (1940 si 1947), primul dintre ele fiind fondat in Laussane, intr-o cladire ce era un loc de intalnire pentru luptatorii din Rezistenta. Ca impresar, el a fost cel care l-a descoperit pe Jacques Brel, unul din cei mai mari cantautori belgieni. Melodia Les Trois Cloches (Trei clopote) a fost interpretata prima data de Edith Piaf alaturi de trupa Les Compagnons de la Chanson in turneul american din perioada 1945-1946. Les Compagnons de la Chanson a fost o trupa franceza din Lyon formata din timpul celui de-al doilea razboi mondial, iar melodia a facut parte ulterior si din repertoriul lor, insa in versiunea in limba engleza, cu titlul The Three Bells pe versuri scrise de Bert Reisfeld in 1948. Varianta engleza a fost facuta populara de formatia americana de folk The Browns in 1959 si a capatat subtitlul The Jimmy Brown Song datorita liderului vocal Jim Ed Brown. De-a lungul anilor melodia a mai fost interpretata de multi alti artisti binecunoscuti ca Ray Charles, Nana Mouskouri, Roy Orbison, The Tremeloes sau Alison Krauss. In 1998 melodia Les Trois Cloches a fost reluata si de cantareata australiana Tina Arena pe albumul In deep.

(citeşte)

Editia cu muzica instrumentala din aceasta seara vine dupa aproape 6 luni de documentare si audieri si asta pentru ca am incercat sa aduc in atentia ascultatorilor melodii cat mai cunoscute, dar cu siguranta demult uitate intr-un colt al mintii. Sunt cateva piese instrumentale pe care vreau sa le remarc din aceasta seara, in special cele ale caror poveste mi-a trezit interesul in mod special.

Prima dintre ele este Blue Tango, compusa de Leroy Anderson, cel care a fost prezent in editia trecuta cu piesa Sleigh Ride. Blue Tango a fost prima piesa instrumentala care a atins cifra de un milion de copii vandute. Desi piesa a ajuns pina pe locul 1 in US Billboard in 1952, ea a devenit un cantec popular dupa ce textierul american Mitchell Parish a pus melodia pe versuri. Probabil ca cea mai cunoscuta versiune de publicul din Romania este cea din 1977 interpretata de Amanda Lear, cu toate ca versiunea ei nu a fost un succes comercial.

(citeşte)