Muzica franceza continua sa ma fascineze si ma pune in situatia de a ma indragosti in fiecare zi de ea, desi pina acum un an, cand am publicat prima cutiuta cu muzica franceza, nu ma incanta deloc. Ascultand-o, descopar melodii care acum fac parte din patrimoniul international, dar despre care nimeni nu isi mai aminteste cum si unde au aparut, insa originea lor este cumva inevitabil legata de un compozitor sau un cantaret francez. Si aceasta editie aduce cateva povestiri mai putin cunoscute despre unele cantece frantuzesti, pe care le-am aflat si eu in timp ce adunam materiale muzicale pentru acest post.

Melodia Je cherche apres Titine a fost scrisa in 1917 de compozitorul francez Léo Daniderff (pe numele real Gaston-Ferdinand Niquet) si a devenit faimoasa datorita interpretarii lui Charlie Chaplin din filmul Timpuri noi (1936). Interpretarea lui Chaplin a fost si mai spectaculoasa, el cantand melodia in "pasareasca" deoarece personajul sau pierduse foaia pe care isi notase versurile. Acesta a fost primul film cu sunet in care Charlot vorbea, iar lui Chaplin ii era teama ca tot farmecul Vagabondului se va pierde odata ce publicul ii va auzi vocea, ca urmare a ales in mod special aceasta diversiune pentru a pastra trasaturile comice ale personajului inventat de el in 1914. Desi cuvintele rostite de Chaplin in timp ce canta par a fi in limba franceza sau limba italiana, ele nu au nici un sens, de aceea cantecul interpretat de el mai este numit si The Nonsense Song.

In 1969 cantareata franceza Frida Boccara se inscria pentru a doua oara in selectia nationala pentru concursul Eurovision cu melodia Un jour, un enfant, in 1964 nereusind sa se califice in finala. Interpretarea ei va fi apreciata si in concursul desfasurat in Spania, primind 18 voturi, lucru care a clasat-o pe primul loc... la egalitate cu alte 3 melodii. Editia Eurovision din 1969 a fost prima si singura editie in care mai mult de o melodie a fost castigatoare, in seara de 29 martie pe scena Teatrului Regal din Madrid fiind declarate castigatoare melodiile Frantei, Spaniei, Olandei si Marii Britanii. Ulterior a fost impusa regula care sa previna situatia ca doua sau mai multe melodii sa se claseze pe primul loc, iar daca regula aceasta s-ar fi aplicat atunci, Franta ar fi fost singura castigatoare a editiei din 1969.

Michel Polnareff si Sylvie Vartan sunt doi dintre idolii tinerilor generatiei anilor '60. Promovati in cadrul emisiunii radiofonice Salut les copains, amindoi au facut parte din randul cantaretilor de muzica ye-ye, o miscare muzicala inspirata de muzica rock si beat britanica, care s-a manifestat cu precadere in Franta, dar care s-a raspandit rapid in mai multe tari vest-europene. In timp ce cariera Sylviei Vartan - una din primele cantarete franceze de rock - a avut o continuitate sustinuta mai ales de succesul obtinut in anii '60, in ciuda faptului ca a suferit doua accidente de masina, Polnareff a fost nevoit sa traiasca aproape un deceniu in exil deoarece, in urma unui scandal din 1972, i-a fost impusa cenzura de catre autoritatile franceze. Polnareff a emigrat in Statele Unite unde a continuat sa cante si sa obtina succese notabile, insa de abia in 1981 Franta si-a adus aminte de el, intr-un fel fortata de hiturile de pe albumul Bulles, care au rulat in heavy-rotation pe statiile radio franceze.

Enjoy!