Iunie 1972 este o lună foarte importantă pentru democrația americană. Într-un an cu alegeri prezidențiale, scandalul Watergate mocnea. La ora 2:30, în dimineața zilei de 17 iunie, cinci bărbați sunt arestați în sediul Comitetului Național Democratic, la etajul șase al clădirii de birouri Watergate din Washington DC. Tentativa președintelui Nixon de a evita intervenția FBI în ancheta cazului va duce la anunțarea demisiei, eveniment unic de acest fel în istoria Statelor Unite, produs pe 9 august.

Are și nu are legătură cu episodul de mai sus. Pe 11 iunie, în Manhattan are loc premiera celei mai cunoscute pelicule pornografice din toate timpurile. Deep Throat a costat 25.000 de dolari și a adus producătorilor venituri de 600 de milioane. Care ar fi legătura cu scandalul de la Casa Albă? Deep Throat a fost pseudonimul informatorului care l-a anunțat pe jurnalistul Bob Woodward de la The Washington Post, despre implicarea administrației președintelui Richard Nixon în scandalul Watergate. La 31 de ani după demisia lui Nixon, s-a dezvăluit că Deep Throat era fostul director adjunct al FBI, Mark Felt.

(citeşte)

O tură, bine calibrată, prin timp. Un ultim an al generalului Eisenhower la Casa Albă, marcat de ceva confruntări cu Uniunea de la Răsărit. Era an de alegeri în State, an de transformări. La fel și în muzică. Cu un an înainte, lumea spusese că muzica a murit. Scandaluri de corupție, dispariții de mari nume, plecate din diverse motive.

Regele Elvis se întorsese, dar nu mai avea forța de dinainte de stagiul militar. Apăreau acei teen idols, ferchezuiți și născuți parcă din grija unui tată pentru fiica adolescentă. Se nășteau germenii "corectitudinii politice", indiferent ce ar însemna asta. Desigur, societatea avea să fie din nou bulversată, mai serios ca oricând. Deocamdată însă, totul se calmase... Așa că inspirați adânc și cufundați-vă în răcoarea muzicală a sfârșitului de mai 1960. Sunt melodii plăcute, ca o apă rece și bună, sorbită cu sete, într-o după-amiază fierbinte.

Odată ascultate primele 15 locuri din topul de peste Atlantic, rămânem în State, dar dăm timpul spre noi. Nu cu foarte mult. John Sebastian este un muzician minunat. Unul care a influențat artiști importanți. De aceea, am inclus o tripletă Lovin' Spoonful. Va fi și obsesia săptămânii. Dacă există, de ce să n-o valorificăm? Un Solomon Burke de colecție, dar prea puțin cunoscut. Și, la final, rubricuța "Ascultați și comparați". E ca și cum anii n-ar fi trecut deloc peste "He Was Really Saying Something". So, let′s spend whatever you want together!

(citeşte)

Primele zece poziții ale topului din State, de acum 42 de ani. Melodiile poartă mesaj. Creatorii lor se străduiesc să găsească răspunsul la întrebările care îi frământau. Și „voi avea succes comercial” nu se numără printre acestea. O mențiune specială pentru „These Eyes”, una din cele mai frumoase melodii ale sfârșitului de deceniu.

Desigur, mișcarea flower power se cristalizase. Trecuseră aproape doi ani de la „vara iubirii”. Lumea aflase de ororile și absurdul războiului din Vietnam, iar mesajul era cât se poate de clar. Vezi „Hair”, musicalul din a cărei coloană sonoră sunt prezente nu mai puțin de trei melodii, în două interpretări. Filmul lui Milos Forman avea să apară zece ani mai târziu...

Odată încheiată această trecere în revistă a celor mai de succes piese de acum 42 de ani, m-am gândit că n-ar strica să venim ceva mai spre zilele noastre. Așa că am făcut o escală pe la început de ani ′80, în Anglia. „New Religion” este una din cele mai bune piese Duran Duran, trecută pe fața B a unui single comercial și pe nedrept eclipsată de alte hituri ale trupei din Birmingham.

Una peste alta, o ediție interesantă, cu muzici de tranziție... Audiție cu bine!

(citeşte)

De departe, cel mai bun produs al seriei. De până în prezent, desigur. Pentru că sunt sigur că vor veni și alte astfel de întoarceri memorabile în timp. V-o recomand, din suflet, cu căldură, cu patimă. Asta poate și pentru că, evident, m-am născut prea târziu. Și nu unde trebuia. Dar asta este cu totul altă treabă și nu face subiectul emisiunii.

Mai 1956. Veți vedea și, sper, vă veți convinge, că putem asculta aceeași piesă, în interpretări diferite, fără a ne plictisi. Cât de mare este diferența față de muzicile din prezent, diferite ca titlu, dar atât de asemănătoare ca ritm, producție și restul de tâț tâț!

La fel ca în cazul unui album bun, nu pot remarca niciuna din piesele incluse, pentru că totul este cel care dă tonul. Ansamblul se remarcă și se dorește a fi reascultat. Vă invit departe de tot, way back in time. În urmă cu 55 de ani...

(citeşte)

Mai 1990 a fost o lună importantă pentru România. Democraţia încă neconsolidată se propaga prin cea dintâi aducere la urne a populaţiei şi prin victoria covârşitoare a FSN-ului. Dar nu politica este cea care ne interesează. Şi nici prima descindere a minerilor, produsă în luna următoare. Pe astea trebuia să le judece justiţia, iar acum istoricii.

Cert este că în State se asculta rock. De calitate. Dar existau şi germenii viitoarei “revoluţii” muzicale. Nu ştiu cum s-o cataloghez. Cert este că ea s-a produs, iar convulsiile le resimţim în prezent, manipulante şi spălătoare de neuroni.

După această ediţie, de acum 21 de ani, mi-am propus să alerg undeva departe, în timp. Încă nu sunt pregătit să ascult muzicile de la sfârşitul penultimului deceniu al mileniului trecut. E adevărul. Aşa am simţit, asta împărtăşesc…

(citeşte)