«Cutiuta cu Muzichii» a implinit 14 ani 😊

Multumesc tuturor celor care urmaresc postarile paginii de Facebook si cele de pe site.

(citeşte)

Pe 7 octombrie s-au implinit 13 ani de «Cutiuta cu Muzichii». Multi ani, desigur. Acum cand stau si ma uit in arhiva sitului vad postari de acum 13 ani si uneori nu numai ca nu imi vine sa cred ca au trecut atatia ani, dar parca nici nu imi mai amintesc ce am scris atunci. Parca nici nu ma recunosc, parca nu sunt eu cel care a scris atunci. Bineinteles ca eu sunt cel care a scris aceste articole, dar si modul in care am scris aceste articole a evoluat de-a lungul anilor, pe masura ce am fost nevoit sa frazez ideile pe care le aveam, sa structurez logica ideatica a articolelor si asa mai departe. Cu siguranta ca mai este mult loc de imbunatatit.

Probabil ca unii dintre voi veti spune ca nu postez atat de des pe cat s-ar astepta cineva de la un astfel de blog si poate va ganditi ca nu am destul timp sa ma mai ocup si de el. Este adevarat, nu postez atat de mult pe cat s-ar astepta cineva, dar in privinta timpului, am destul la dispozitie. Insa «Cutiuta cu Muzichii» nu este vorba de rabdarea de a scrie sau de afluxul de idei, ci este mai degraba vorba de felul in care simt eu lucrurile. Despre starea pe care o am cand scriu despre o anumita tema si mai mult decat atat despre starea pe care o am cand scriu despre muzica pe care o ascult. Recunosc, sunt un tip foarte exigent cu ceea ce aud, nu intr-un sens elitist cat mai degraba cu privire la efortul si inspiratia pe care o simt in muzica artistilor. Ca sa scrii un cantec trist si care sa mearga la o inima albastra este usor, cu siguranta ca multi dintre noi au propriile versuri despre asta in minte. Este insa foarte greu sa scrii cantece care sa creeze o stare de euforie, care sa te ridice de jos, caci de pus la pamant... acest lucru o fac deja multe altele. Fiecare melodie pe care o postez pe acest site este legata de o istorie personala, de o anumita stare in timp ce ma aflu pe drum, in timp ce privesc cerul, in timp ce stau pe malul marii... si de sentimentul pe care il regasesc in melodia ce se aude din casti, la megafoanele de pe plaja sau de melodia ce se aude pe fundal la restaurant. De aceea si postarile mele sunt rare, caci melodiile acestor stari trebuie intai traite si apoi procesate undeva intr-un colt al mintii pentru ca emotia asociata cu ele sa se inregistreze pentru totdeauna in suflet. Iar atunci cand se inregistreaza, ele devine cutiute.

Va multumesc tuturor celor care intrati pe site si impartasiti bucuria audierii acestor melodii pentru ca si voua va dau aceeasi stare de bine pe care mi-o dau si mie.

Leonardo

(citeşte)

Neil Rey Garcia Llanes este un beat-boxer din Filipine, care a participat in primele doua sezoane alt show-ului tv Asia's Got Talent. A iesit din concurs in primul sezon (2015) renuntand din cauza studiilor, dar a revenit in sezonul doi (2017), unde a ajuns pana in finala, ocupand locul trei.

(citeşte)

Zilele trecute am gasit la standurile de prezentare a presei o revista noua pe care am cumparat-o imediat, fiind intrigat de noutatea ei, dar si de continutul prezentat pe coperta.

Revista este editata de Primaria Municipiului Bucuresti si Casa Artelor „Dinu Lipatti” si primul numar a aparut pe 12 noiembrie. Pretul ei este de 9,9 lei si o veti putea cumpara lunar de la punctele de difuzare a presei. Continutul de 100 de pagini al revistei se refera la viata celui mai mare pianist roman al tuturor timpurilor, Dinu Lipatti, vazuta prin prisma celor ce l-au studiat, cunoscut sau admirat. Editorialul este semnat de regizoarea Alice Barb, initiatoarea proiectului Casa Artelor "Dinu Lipatti" si directorul fondator al revistei "Prima iubire, Muzica".

Acum, dupa ce am terminat de citit revista, va recomand cu caldura sa va procurati aceasta revista caci nu veti regreta. Am fost fascinat de toate interviurile cu cei care au fost influentati intr-un fel sau altul de viata si creatia lui Dinu Lipatti si am surprins macar o frantura din biografia unui pianist de geniu despre care nu stiam nimic inainte de a citi aceasta revista. Textele si fotografiile sunt asternute pe o hartie de calitate, iar pe langa toate aceste informatii biografice, veti gasi pasaje din corespondenta lui Lipatti cu prieteni sau mentori, marturii ale unor oameni de muzica care l-au cunoscut, dictionar de termeni muzicali precum si o suita de interviuri cu muzicieni romani care povestesc despre cariera sau proiectelor lor.

(citeşte)

Astazi am aflat de pe blogul lui Vlad Petreanu ca o parte din arhiva Electrecord este disponibila online la adresa https://asculta.electrecord.com/app-front/ si ca aplicatie pentru Android si iOS.

Aceasta initiativa este nu numai surprinzatoare dar si laudabila, pentru o companie ce parea inghetata in timp. Pentru moment nu am reusit sa aflu mai mult despre compania care se afla in spatele acestui proiect remarcabil, dar imi imaginez ca cei care au realizat aceasta aplicatie au avut o mai mare putere de convingere fata de conducerea Electrecord aducand in discutie veniturile pe care aceasta digitalizare a melodiilor inregistrate de-a lungul anilor pe vinil le va aduce. Nu am reusit sa gasesc vreun comunicat oficial legat de aceasta aplicatie, insa exista o informatie ca Electrecord va face un anunt legat de acest subiect pe 7 decembrie la Muzeul Satului.

Aparent, conturile inregistrate in aceasta perioada vor avea o perioada de gratie de o luna acces gratuit si optiunea de prelungire cu abonament de o luna (8,96 RON), de 3 luni (26,96 RON) respectiv 12 luni (44,96 RON). Este disponibila si optiunea de cumparare a albumelor pentru 24,96 RON si a melodillor pentru 4,46 RON fiecare.

Aplicatia de desktop arata bine, fiind inspirata in mare parte de aplicatia Google Play si functioneaza ireprosabil pana acum in privinta streaming-ului, desi nu este dezvoltata sa fie html responsive.

(citeşte)