Cutiutele cu muzica franceza continua si nu se lasa. Pentru cel de-al optulea volum am cules in majoritate melodii noi, din ultimii 4-5 ani, dar si melodii mai vechiute, despre care merita sa spunem cate ceva. In primul rand, evident, La vie en rose - melodie compusa in 1946 de Edith Piaf (versuri) si Louis "Louiguy" Gugliemi (muzica). Melodia a primit in 1998 premiul Grammy Hall of Fame Award, premiu ce se acorda melodiilor mai vechi de 25 de ani si care au o "importanta calitativa si istorica deosebita". Desi Piaf a crezut la inceput ca melodia nu va avea un succes deosebit, aceasta a castigat repede popularitate, pina astazi fiind re-interpretata de sute de cantareti si folosita pe coloana sonora a cel putin 30 de filme. A doua melodie este Vive le Douanier Rousseau (1983), de primul album al formatiei La Compagnie Creole (dupa schimbarea titulaturii din Creole), melodia care i-a lansat in muzica internationala si a devenit in scurt timp un hit. A treia melodie este hitul lui Michel Fugain din 1972, Une belle histoire, primul cantec pe care acesta l-a lansat imediat dupa infiintarea trupei Le Big Bazar, proiect muzical in care si-au facut debutul mai multi artisti francezi cunoscuti, pina la destramarea lui in 1977.

(citeşte)

Burt F. Bacharach este un pianist, compozitor si producator muzical american, nascut pe 12 mai 1928 in Kansas City (Missouri, SUA). Este cunoscut pentru hiturile de la mijlocul anilor '50 pina in anii '80, printre care se numara Magic moments (Perry Como), Baby it's you (The Shirelles), That's what friends are for (Dionne Warwick, Stevie Wonder, Gladys Knight si Elton John) si multe altele. Este creditat cu peste 650 de piese compuse in cei peste 50 de ani de activitate artistica. Putem spune ca Bacharach este un compozitor implinit si nu gresim daca il numim "regele neincoronat al muzicii pop" din anii '60.

(citeşte)

Acest review de album nu era planificat, insa reactiile fata de el, pe care le-am citit in ultima luna, de la review-uri dintre cele mai critice (spre gretoase) pina la review-uri moderate si apreciative (dar nu laudative), ma determina sa public acest post pentru a imi exprima opinia personala. Recunosc de pe acum, opinia mea va fi oarecum neutra, pentru ca nu imi permit sa dau de pamant cu o formatie precum Daft Punk. Chiar si daca materialul ar fi fost dezastruos, as fi preferat sa nu scriu acest post decat sa il scriu in termeni depreciativi.

(citeşte)