Iata un album care va implini in acest an 20 de ani, dar care nu si-a pierdut inca farmecul cu care isi vrajeste ascultatorii de toate varstele. La data aparitiei albumului Of the heart, of the soul and of the cross - The utopian experience fanii stilului hip-hop au ridicat din sprancene si au intrebat Ce este asta?. Unii au spus ca este o blasfemie la adresa muzicii rap, considerand ca esenta rap-ului a fost diluata in prea multa muzica pop, iar textele erau rupte total de problema oamenilor de culoare atingand culmile metafizicii, departe de stilul hardcore hip-hop / gangsta foarte apreciat de publicul de culoare. Dimpotriva, altii l-au aclamat ca fiind o initiativa laudabila si un subgen muzical pe care hip-hop-ul avea sansa sa il cultive in anii ce ar fi urmat, dat fiind ca subiectele abordate de P.M. Dawn aduceau hip-hop-ul in atentia albilor. Drept este ca albumul nu a trecut neobservat nici de unii nici de altii, iar la 20 de ani dupa, putem spune fara urma de indoiala ca unicitatea stilului muzical, pe care nici un alt artist nu l-a mai abordat dupa aceea, face din acest album o capodopera. Dar mai sunt multe alte motive, pe care le voi expune in cele ce urmeaza.

(citeşte)

Can't help falling in love a fost inregistrata in original de Elvis Presley si a fost scrisa de Hugo Peretti, Luigi Creatore si George David Weiss. Melodia a aparut pe albumul Blue Hawaii lansat pe 1 octombrie 1961 si a ajuns pe primul loc in topul Billboard Easy Listening pe 13 ianuarie 1962. Putini stiu insa ca ea este in fapt o adaptare dupa o piesa de muzica clasica scrisa in 1780 de compozitorul francez de origine germana Jean Paul Égide Martini (1741-1816, pe numele adevarat Johann Paul Aegidius Schwarzendorf), care a folosit pentru libretul ei versurile poemului intitulat Romance din nuvela Celestine scrisa de Jean-Pierre Claris de Florian (1977-1794) si publicata in 1785. Titlul initial al piesei compuse de Martini era Romance du chevrier, dar in prima jumatate a secolului al XIX-lea a inceput sa fie cunoscuta sub titlul Plaisir d'amour datorita primului vers al ei (Plaisir d'amour ne dure qu'un moment). Succesul pe care l-a cunoscut piesa in anii ce au urmat l-a determinat pe renumitul compozitor francez Hector Berlioz sa aranjeze piesa pentru orchestra (1859). Prima interpretare asa-zis moderna este sansoneta interpretata de cantareata si actrita franceza Yvonne Printemps in 1931.

(citeşte)

Volumul 8 al cutiutei cu muzichii italiene de astazi aduce, ca de obicei, cateva melodii remarcabile. Prima dintre ele este compusa de Piero Umiliani (1926-2001), un compozitor italian de film. Printre creatiile lui Umiliani se numara coloane sonore pentru filme spaghetti western, giallo, exploitation si soft sex. Desi nu este la fel de cunoscut ca Ennio Morricone sau Riz Ortolani, Umiliani a fost unul din compozitorii care au contribuit la definirea stilului muzical cu influente jazz al coloanelor sonore pentru filmele din anii '60 si '70, si el a fost redescoperit in ultimele doua decenii cand melodiile sale mai vechi au fost incluse pe coloanele sonore ale filmelor The Big Lebowski sau Ocean's Twelve. Melodia inclusa in lista de azi este binecunoscuta Mah na mah na, care a fost popularizata de show-ul de televiziune american The Muppets Show (1977). Initial, melodia a aparut pe coloana sonora a filmului de tip mondo intitulat Suedia, Infern si Paradis (1968) si a fost prima data preluata in seria tv pentru copii Sesame Street (1969) si in spectacolul de varietati The Ed Sullivan Show (1969).

(citeşte)