Albumul de fata nu este inclus in nici o lista a celor mai bune albume realizate vreodata sau a celor mai bine vandute sau a celor mai de succes, iar despre B.G. The Prince of Rap probabil ca putin isi mai aduc aminte. Insa faptul ca el a fost mai putin mediatizat sau mai putin apreciat nu il lipseste de valoarea sa intrinseca, ca unul din albumele originale, si as spune chiar unice, de muzica rap de la inceputul anilor '90. Alaturi de albumul lui ICE MC - Cinema, albumul The power of rhythm este unul din albumele inainte-de-vreme ale genului eurodance si chiar printre primele ale genului house-rap. Ceea ce il evidentiaza sunt insa cateva detalii pe care numai fanii acestui artist le stiu.

(citeşte)

Sunny este o melodie compusa de Bobby Hebb in 1965, sub impresia produsa de moartea lui lui John F. Kennedy si a evenimentelor care au urmat dupa aceea. Tot in 1963, fratele lui Bobby fusese ucis intr-un club din Nashville. Hebb declara ca versurile cantecului sau aduceau o speranta de vremuri mai bune in ciuda tuturor vicisitudinilor prin care trecea in acea perioada neagra din viata lui. Melodia a fost inclusa initial pe o caseta demo produsa de Jerry Ross, un producator apreciat la acea vreme in Statele Unite. Totusi, prima inregistrare oficiala a melodiei ii apartine lui Mieko "Miko" Hirota, o cantareata japoneza de succes in anii '60, care isi capatase supranumele Dynamite Girl, fiind considerata o Connie Francis a Japoniei. Pina la aparitia melodiei in varianta lui Hebb, ea a mai fost interpretata si de cantaretul american de jazz Dave Pike in 1966. Varianta lui Hebb, din acelasi an, a reusit sa ajunga pana pe locul 3 in US R&B Chart si pe locul 2 in US Pop Chart, dovedindu-se de-a lungul ultimilor 50 de ani o melodie fara varsta datorita versurilor sale optimiste. Succesul ei fulminant a facut ca melodia sa fie preluata in acelasi an 1966 de numai putin de 15 ori (!) si sa cunoasca in urmatorii 3 ani un total de aproape 80 de versiuni diferite (!).

(citeşte)

In cutiuta din aceasta seara sunt cateva melodii cu povesti interesante. Prima dintre ele se leaga de cantecul La goualante du pauvre Jean, un cantec interpretat in original de Edith Piaf, inclus pe albumul cu acelasi nume ce a aparut in 1955. Muzica lui a fost compusa de Marguerite Monnot, o pianista si compozitoare franceza de muzica de film in anii '50, iar versurile au fost scrise de Rene Rozaud. Cantecul va deveni un succes international incepand cu 1956, dar in versiunea in limba engleza, in interpretarea orchestrei conduse de Lex Baxter si apoi in 1962 in interpretarea lui Dean Martin. Cantecul fusese adaptat in limba engleza in 1954 de Jack Lawrence, cu titlul The poor people of Paris si asta din cauza unei confuzii fonetice, expresia pauvre Jean (sarmanul Jean) sunand asemanator (in limba franceza) cu pauvre gens (sarmanii oameni).

(citeşte)

The Cure este o formatie care a luat fiinta in 1976 in orasul Crawley din West Sussex (Anglia). Formatia a avut de-a lungul anilor mai multi membri, dar singurul membru constant a ramas Robert Smith, liderul vocal si principalul compozitor al The Cure. Smith (chitara) este si unul din membri fondatori, alaturi de Porl Thompson (chitara solo), Michael Dempsey (chitara bass) si Lawrence Andrew "Lol" Tolhurst (tobe). In 1976, Smith si Dempsey au format trupa The Obelisk (impreuna cu Marc Ceccagno si Alan Hill), apoi Malice (impreuna cu Marc Ceccagno si Laurence Tolhurst) si stilul muzical pe care il abordau era punk rock, interpretand cover-uri dupa David Bowie si Jimi Hendrix. In 1977, Ceccagno a parasit Malice pentru a forma o trupa noua de jazz-rock, iar la scurt timp dupa plecarea lui trupa a fost intitulata Easy Cure si Porl Thompson (chitara solo) i-a luat locul lui Ceccagno. Atat Malice, cat si noua trupa Easy Cure au cautat fara succes vocalisti, pentru ca, in final, Robert Smith sa isi asume acest rol in 1977.

(citeşte)