August 1981 este reperul temporal de care am ancorat actuala ediţie a Radio Grafiilor. O lună nici mai rea, nici mai bună decât altele. Se încheia cu un atentat terorist cu bombă, revendicat de mujahedini şi produs în birourile primului ministru iranian Mohammad Javar Bahonar. Efect maxim: acesta a murit, odată cu preşedintele Mohammad Ali Raja'i. Ambii fuseseră aleşi în funcţie de mai puţin de o lună. Ulterior acestui dublu asasinat, peste 2.000 de membri şi simpatizanţi ai mujahedinilor au fost arestaţi şi executaţi.

Desigur, 1981 este anul apariţiei MTV. Premonitoriu era mesajul lansat cu doi ani mai devreme de Buggles. Acel Video Killed the Radio Star. În aceeaşi ordine de idei, dar în sens invers, ministrul francez al comunicaţiilor anunţa în luna august încheierea perioadei de monopol al statului asupra radioului. În decurs de numai două luni, în peisajul herţian din Hexagon îşi făceau apariţia 400 de staţii aflate în proprietate privată.

Dată importantă în istoria tenisului mondial: pe 8 august se năştea Roger Federer, actualul deţinător al recordului de titluri de mare şlem câştigate în carieră (16). Tot la acea dată, Andrea Jaeger, tânăra americană în vârstă de doar 16 ani, o învingea pe Virginia Ruzici în finala Campionatului Statelor Unite pe zgură, turneu desfăşurat la Indianapolis.

Era să uit un moment crucial în istoria Omenirii. S-a produs la începutul lui august 1981. Frederick Mellinger, proprietarul unei companii producătoare de lenjerie cu sediul în Hollywood, California, inventa chilotul tanga. Ce s-ar fi făcut sutele de milioane de domnişoare fără acest accesoriu? Cum le-ar mai fi privit posteriorul domnii trecuţi de-o vârstă? Şi cât de urât ar fi continuat să arate linia chilotului, prin pantalon? Eh, bine că s-a găsit rezolvarea... Audiţie cu bine!

(citeşte)

Vara lui 1970. Luna august. Pentru al treilea an la rând, Insula Wight era gazda unui festival muzical. Ultimul din acea serie. Cel mai mare festival de gen al perioadei. Mai mare chiar decât atât de cunoscutul Woodstock, organizat cu un an înainte, de cealaltă parte a Atlanticului. Locul de desfăşurare, undeva pe coasta vestică a Insulei din sudul Arhipelagului britanic, era minunat, însă prea puţin potrivit pentru întreprinderea unui eveniment muzical live. Vântul puternic purta sunetul cu obstinaţie într-una din părţi, astfel că a fost nevoie de suplimentarea sistemului de amplificare, prin cooptarea celui folosit de Pink Floyd. În plus, nebunia a fost maximă, în condiţiile în care o insulă pe care locuiau 100.000 de persoane s-a văzut invadată de 600.000 de nou-veniţi, majoritatea hippies.

Chicago au venit cu hit-ul lor de la acel moment: „25 or 6 to 4”, piesă care figura între primele zece ale topului din State. Mungo Jerry au fost prezenţi, dar au decis să nu urce pe scenă. John Sebastian a fost luat prin surprindere de apariţia lui Zal Yanovsky, fostul chitarist Lovin' Spoonful. Joni Mitchell, Miles Davis, Ten Years After, Emerson, Lake and Palmer, The Doors, The Who (cu opera Tommy), Sly and the Family Stone, Melanie, Free, Donovan, Jethro Tull, Jimi Hendrix, Joan Baez sau Leonard Cohen, cu toţii s-au produs pe scena Festivalului de pe Insula Wight. Pentru cei care doresc să trăiască pe viu fiorii prezenţei în acel loc, există şi ediţia 2012! Amănunte, aici!

Desigur, nu pot omite finalul Radio Grafiilor 22. Am dedicat nu mai puţin de cinci piese grupului Nazareth. Mi-am amintit cu plăcere de momentele petrecute alături de scoţienii veniţi să concerteze la Braşov şi în Polivalentă. Am şi acum prejudecata că trupele trebuie ascultate live la momentul lor de glorie. Acum, privind în urmă, când Darrell nu mai este, îmi dau seama că totul este relativ. Băieţii au sunat extraordinar. Poate nu la fel ca în anii ’70, dar au fost acolo. Le-am ascultat albumul lansat în 2011. Spiritul este în continuare acolo. Nu am inclus "Love Hurts", pentru că tot ce e mult şi arhicunoscut strică. O altă prejudecată :). Promit că mă voi revanşa cumva...

(citeşte)