Septembrie 1977. România îşi revenea după seismul din 4 martie. Statele Unite semnau tratatul cu Panama, act care prevedea cedarea Canalului care face legătura între cele două mari oceane - Atlantic şi Pacific. Evenimentul urma să se producă la sfârşitul secolului. Considerat a şaptea minune modernă a lumii, Canalul fusese construit în 1903, după ce statul din extremitatea sudică a Americii Centrale se desprinsese de Columbia. Dat în folosinţă în 1914, vapoarele îi parcurg cei 77 km în 8 până la 10 ore. Tratatul de cedare a controlului a fost semnat de preşedintele american Jimmy Carter şi de omologul său panamez, Omar Torrijos – liderul maxim al revoluţiei şi comandant suprem al guvernului. Ambii aveau să dispară rapid de pe scena politică. Carter în 1980, odată cu pierderea alegerilor în faţa lui Ronald Reagan, Torrijos un an mai târziu, odată cu pierderea vieţii, într-un accident aviatic cel puţin ciudat. Micul stat situat atât de strategic avea să se afle din nou în centrul atenţiei mondiale în decembrie 1989, intervenţia americană l-a înlăturat de la putere pe generalul Manuel Noriega. După 31 decembrie 1999, odată cu preluarea controlului asupra Canalului, economia din Panama a devenit a treia ca putere în America Centrală.

(citeşte)

The Attic - In your eyes (ballad version)

(citeşte)

Uneori, e bine ca autobuzul să întârzie. Nu de alta, însă ai timp să te reculegi şi să completezi notiţele unui proiect care va revoluţiona lumea. Era în septembrie 1966, într-o staţie de autobuz. În timp ce aştepta transportul în comun, Ralph Baer, inventator la Sanders Associates, mâzgăleşte patru pagini. Un document istoric, după cum se va dovedi, deoarece acolo erau trecute principiile de bază pentru crearea unui joc video care să fie rulat la televizor. Era începutul unei industrii de zeci de miliarde de dolari.

Domnul cu pricina este născut în 1922 şi e cunoscut în prezent cu apelativul „Părintele jocurilor video”. Avea 11 ani când a fost exmatriculat din şcoala evreiască pe care o urma în Germania, pe motive etnice, desigur. Cu doar două luni înaintea „Nopţii de cristal”, s-a refugiat împreună cu familia în State, unde s-a specializat în electronică. A ieşit la pensie în 1987. Anul trecut, a fost inclus în Hall of Fame-ul inventatorilor americani.

Ce se întâmpla prin muzică, acum 45 de ani? Aş remarca bijuteria intitulată „Bus Stop”. Fără nicio referinţă la cele povestite mai sus :). Aşa cum The Hollies nu intenţionaseră nici ei să facă referire la filmul apărut cu zece ani mai devreme, cu Marilyn Monroe în rol principal. Era compusă de viitorul component 10cc Graham Gouldman, acelaşi care realizase hit-urile „For Your Love” şi „No Milk Today” pentru Yardbirds, respectiv Herman’s Hermits. Într-un interviu oferit zece ani mai târziu, Graham povesteşte cum ideea i-a venit pe când se întorcea cu autobuzul acasă, de la serviciu. Versurile de la început au fost scrise de tatăl său, dramaturgul Hyme Gouldman. Graham a continuat şi a compus restul, în dormitor. Excepţie a făcut partea mediană, pe care a finalizat-o în autobuzul (acelaşi) care-l ducea la job, a doua zi. Nu-mi rămâne decât să vă doresc o călătorie plăcută, cu Radio Grafiile din septembrie 1966!

(citeşte)