Franciza Misiune imposibila este nu numai una dintre francizele cele mai vechi din industria filmului ci si una din francizele de top din categoria filmelor de spionaj, alaturi de seria James Bond si The Saint. Seria a fost creata in 1966 de catre producatorul american Bruce Geller si a debutat sub forma unui serial tv in sapte sezoane pina in 1973. Filmul urmareste activitatea unei echipe de agenti guvernamentali secreti intitulata Impossible Mission Team (IMF). Misiunile lor au ca scop anihilarea sau demascarea unor dictatori, criminali sau organizatii criminale, operatiuni clandestine sau interlopi. Misiunile lor secrete se desfasoara sub conventia stabilita ca activitatea echipei va fi negata oficial, iar echipa sau membrii echipei vor fi renegati de catre autoritati in caz de esec. Ca si seriile James Bond si The Saint si seria Mission: Impossible isi bazeaza comploturile pe planificari riguroase, tehnologie moderna, arta deghizarii si in caz de nevoie pe indrazneala fara margini, ca urmare, ca orice serie de spionaj ce se respecta, nu isi propune sa foloseasca revolvere, focuri de arma sau forta bruta pentru a duce la indeplinire misiunea.

Bruce Geller s-a inspirat pentru crearea acestui serial din filmul de lung metraj Topkapi (1964) regizat de Jules Dassin, a carui intriga se baza pe un plan minutios al unor raufacatori ce vroiau sa jefuiasca muzeul Topkapi din Istanbul de un pumnal decorat cu nestemate. Geller a preluat ideea planului, dar a decis ca acesta sa fie in schimb pus la cale de catre personaje de tipul baieti buni, pastrand insa stilul dialogului minimalist, fondul muzical proeminent si executarea planului cu precizie de ceasornic de catre specialisti in diverse domenii. Concentrarea pe actiune este reliefata in multe episoade prin cadre apropiate ale ceasurilor de pe mainile personajelor. Geller a fost de la bun inceput impotriva dezvoltarii personajelor si focalizarea pe actiune si s-a folosit de veto-ul sau pentru a se opune acestei tendinte pina la moartea sa (1978). De asemenea el s-a impotrivit ideii ca vreunul dinrtre personaje sa fie ucis in timpul misiunii sau sa ajunga sa fie renegat de catre IMF. Acest lucru nu a mai fost posibil pentru continuarea de la sfarsitul anilor '80 (1988-1990) si in filmele de lung metraj ce au fost produse incepand cu 1996.

Cu timpul seria Mission: Impossible a devenit un fenomen cultural, construit pe ideea ca pina si cele mai imposibile provocari pot fi depasite daca sunt abordate dintr-un alt unghi, atunci cand logica, curajul si viclenia isi unesc fortele. Cu un numar de 171 episoade rulate in total, Mission: Impossible a detinut suprematia de cel mai lung serial in limba engleza in categoria filmelor cu spioni timp de 35 de ani (cu 10 mai mult decat seria competitoare The Avengers), fiind detronat de abia in 2010 de catre serialul tv 24. Pentru fanii acestei serii, personajele emblematice raman cele din primul sezon (1966): Dan Briggs (Steven Hill), Jim Phelps (Peter Graves), Rollin' Hand (Martin Landau), Cinnamon Carter (Barbara Bain), Barnard "Barney" Collier (Greg Morris), William "Willy" Armitage (Peter Lupus). Primul lider al echipei de agenti a fost personajul Dan Briggs interpretat de Steven Hill, pentru ca apoi, din cauza ca orarul strict al actorului - ce era evreu ortodox - nu permitea prezenta pe platoul de filmare in mod regulat, rolul de lider a fost predat in scenariu personajului Jim Phelps interpretat de Peter Graves. Dupa incetarea primei serii tv, Peter Graves a revenit ca lider IMF si in cea de-a doua serie ce a rulat pe ecranele tv intre 1988-1990.

Desfasurarea episoadelor Mission: Impossible a respectat in mare parte regula traditionala din dramaturgie in cinci acte: scena casetei, scena dosarului, scena apartamentului (planul), actiunea, concluzia. Unele episoade au inclus mici variatii in care agentii nu erau implicati in misiuni propriu-zise ci actionau din proprie vointa sau sub imperiul unor amenintari imediate. Seria a creat mai multe semnaturi specifice, cea mai cunoscuta dintre ele fiind scena de debut cand o mana aprinde un chibrit a carui flacara porneste arderea unui fitil ce inainteaza pe ecran odata cu derularea unor instantanee cu personajele in actiune. Initial, mana ce aprindea chibritul i-a apartinut lui Bruce Geller insusi, pana in sezonul al saselea cand scena va fi refacuta de Peter Graves. A doua semnatura este cea din introducere, cand liderul echipei IMF primeste o caseta pe care o voce ce ramane anonima, despre care se stie doar ca apartine Secretarului General al agentiei, ii prezinta misiunea incepand cu replica celebra "Your mission, should you choose to accept it..." si incheind cu atentionarea ca mesajul se va autodistruge in 5 (ocazional 10) secunde. A treia semnatura a fost introducerea prin invitatul special, ulterior membru al echipei, specialistul in deghizari Rollin' Hand, a mastii de latex care ii ajuta pe agenti sa se deghizeze fie in pielea celor pe care ii urmareau fie pentru a se infiltra in cadrul organizatiilor criminale. Unele dintre episoade includeau la final si scena desprinderii mastii (peel-off) in care cel mascat isi dezvaluia identitatea, distrugand masca ce fusese lipita atat de migalos si cu multa maiestrie de Rollin' Hand. Serialul a facut de asemenea popular formatul care prezinta in deschidere scurte scene din actiunea ce va urma in cadrului episodului curent, aceasta practica fiind una neobisnuita dar si rar practicata in serialele de televiziune.

Insa elementul care a facut seria Misiune imposibila un succes recunoscut pe plan mondial a fost fara indoiala muzica sa inovativa. Tema muzicala a seriei a fost creata de argentinianul Lalo Schifrin si ea este compusa in masura 5/4, despre care Schifrin declara: "[...] lucrurile sunt facute in masura 2/4 sau 4/4 pentru ca oamenii danseaza cu numai doua picioare. Eu am compus muzica pentru oamenii care vin din spatiu, care au 5 picioare". Muzica din Mission: Impossible a avut un impact major asupra filmelor si a muzicii de film, facand ca muzica de film sa capete o la fel de mare importanta, daca nu chiar sa depaseasca actiunea sau personajele filmului. De-a lungul anilor, alaturi de Schifrin au mai colaborat pentru temele muzicale ale episoadelor compozitori cunoscuti precum Richard Hazard, Jerry Fielding, Walter Scharf, Gerald Fried, Richard Markowitz, Benny Golson, Robert Drasnin sau Hugo Montenegro.

In 1978 a fost propus un film tv bazat pe serialul original, dar in ciuda catorva incercari nu a fost posibil acest lucru in special din cauza bugetului necesar. Intr-un final, Paramount Pictures, care detinea drepturile de televiziune a primit in anii '90 propunerea lui Tom Cruise, care era un fan al serialului, sa produca un film cu un buget de 70 de milioane de dolari. Tom Cruise a inceput sa scrie scenariul alaturi de producatorul si regizorul Sydney Pollack, iar dupa cateva luni l-a angajat ca regizor pe Brian De Palma. Filmul a intrat in productie fara ca scenariul sa fie definitivat si agreat, dar De Palma a inceput sa contribuie personal cu cateva secvente de actiune filmate si cu povestea. Dupa mai multe amanari si rescrieri de scenariu, filmul a reusit sa fie lansat la timp si sub bugetul propus, cu Tom Cruise facand aproape toate cascadoriile personajului sau. In acest prim film, Jon Voight va fi cel care va prelua personajul Jim Phelps, liderul IMF din serialul tv original, dar fanii obisnuiti cu regulile lui Geller vor fi dezamagiti si socati de ceea ce urma. Cruise, care il interpreteaza pe Ethan Hunt, este liderul unei echipe de agenti care sunt asasinati (prima regula a lui Geller ce a fost incalcata) impreuna cu Phelps, Hunt pornind intr-o cautare disperata a celui care a pus la cale complotul pentru a demonta suspiciunile ce planau chiar asupra lui. Cu ajutorul unei echipe improvizate el reuseste sa afle vinovatul, care se va dovedi chiar Phelps, acesta inscenindu-si moartea pentru a scapa. Aceasta turnura a filmului a declansat furia fanilor care nu puteau accepta ca eroul Jim Phelps putea fi un tradator, insa in ciuda criticilor filmul a reusit sa stranga incasari de peste 450 de milioane de dolari.

Al doilea film al seriei moderne, lansat in 2000, foloseste pentru prima data ca purtator de mesaj ochelarii lui Ethan Hunt si nu binecunoscuta caseta. Daca filmul din 1996 a fost primit cu o nemultumire generala din partea fanilor, a doua parte a reusind sa faca pace cu ei, urmand regula minimalista a caracterelor si dialogurilor si o misiune desfasurata perfect. Incasarile totale au depasit 540 de milioane de dolari la nivel international.

A treia parte a aparut in 2006 si continua povestea lui Ethan Hunt (interpretat tot de Tom Cruise) ca si in partile anterioare. Aceasta a fost apreciata pentru complexitatea povestirii si a tensiunii cu care se desfasoara actiunea, care apeleaza cu generozitate la efectele speciale create cu ajutorul computerelor, dar criticata pentru violenta si romantare, pentru cei mai multi fiind clar ca franciza se apropia vertiginos de expirare prin supraevaluarea si supraincarcarea scenariului.

Pentru a patra parte ce urmeaza a fi lansata in decembrie 2011, producatorii au pastrat titlul Mission: Impossible, adaugand ca subtitlu Ghost Protocol si nu numarul 4, asa cum ar fi fost logic, intr-o incercare de a face ca franciza sa devina una independenta de amintirea seriei originale si sa se poata dezvolta de sine statator. Tom Cruise a justificat schimbarea titlului initial din Mission: Impossible 4 cu faptul ca din punctul lui de vedere filmele produse de el nu au fost niciodata continuari ale serialului original. Exista zvonuri confirmate in parte ca aceasta a patra parte va fi ultima pentru Tom Cruise, el urmand sa ii predea stafeta vedetei din The Hurt Locker, Jeremy Renner, care in acest film il interpreteaza pe misteriosul agent IMF Brandt ce se alatura lui Hunt pentru a-l ajuta sa refaca reputatia echipei IMF ce a fost renegata (o alta regula a lui Geller incalcata) dupa un atentat petrecut in Kremlin.

Lista de melodii pe care am pregatit-o contine trei bonus-track-uri dintre care vreau sa remarc cele doua melodii de pe coloana sonora compusa de Alan Silvestri pentru filmul Mission: Impossible din 1996, dar care a fost respinsa in favoarea lui Danny Elfman. Urmatoarele coloane sonore le vor apartine lui Hans Zimmer (2000) si lui Michael Giacchino (2006), in timp ce cel mai recent film va purta tot semnatura lui Michael Giacchino. Am inclus de asemenea si melodiile lui Kanye West (2006) care nu a fost melodia oficiala a filmului MI:3 dar a rulat in incheiere si cea a lui Eminem, care apare ca fundal sonor in trailerul publicat pentru Ghost Protocol (2011).

Enjoy!