Acest review de album nu era planificat, insa reactiile fata de el, pe care le-am citit in ultima luna, de la review-uri dintre cele mai critice (spre gretoase) pina la review-uri moderate si apreciative (dar nu laudative), ma determina sa public acest post pentru a imi exprima opinia personala. Recunosc de pe acum, opinia mea va fi oarecum neutra, pentru ca nu imi permit sa dau de pamant cu o formatie precum Daft Punk. Chiar si daca materialul ar fi fost dezastruos, as fi preferat sa nu scriu acest post decat sa il scriu in termeni depreciativi.

So... in primul rand, aceasta nu este prima coloana sonora a trupei Daft Punk, prima fiind cea din filmul de animatie Interstella 5555: The 5tory of the 5ecret 5tar 5ystem din anul 2003, unde, e adevarat, coloana sonora nu a fost semnata de Daft Punk ci a inclus in mare parte hituri de pe albumul Discovery si cateva remixuri special facute pentru acest film. Insa, spre deosebire de acest film japonez de anime manga, unde muzica Daft Punk se potrivea ca o manusa, stilul lor fiind in fond space-disco-ul, daca nu unul original, ci asa cum a fost el continuat de house-ul francez (duo-ul Daft Punk fiind o format din doi francezi sadea), coloana sonora a filmului TRON Legacy nu putea fi creata in acelasi stil, in primul rand pentru ca filmul avea o alta audienta si un alt orizont de asteptare (mare parte din spectatori fiind adolescentii anilor '80 care vazusera filmul original) si in al doilea rand pentru ca filmul se incadra, ca gen si efecte speciale, unor productii precum Matrix, Avatar sau Iron Man.

Muzica Daft Punk de pe aceasta coloana daca nu impresioneaza cel putin surprinde. Ii surprinde pe cei care se asteptau la aceiasi Daft Punk si a lor muzica electronica, poate cel mult synth-pop, dar in nici un caz una care a fost pe buna dreptate asemanata cu cea a lui Hans Zimmer sau John Williams. Ii surprinde si pe cei care asteptau si altceva de la ei, dar care nu isi imaginau ca Daft Punk pot crea muzica pe tiparul coloanelor sonore epice hollywoodiene. Pe de alta parte, sa nu uitam ca cel mai apropiat film SF produs de Disney, care aduce intrucatva ca muzica de film cu TRON Legacy este super-productia The Black Hole (1979), a carei coloana sonora a fost compusa de nimeni altul decat John Barry, compozitorul oficial al filmelor Bond din acea perioada. Daca ar fi sa analizam acum, asa cum facem cu Daft Punk, pentru multi admiratori ai lui Barry muzica din The Back Hole pare un lucru dezamagitor, cand in fapt ea nu era decat o alta masura a talentului sau de compozitor.

Totusi, muzica din TRON Legacy are cateva momente specifice Daft Punk, printre care uvertura si finalul, dar si cateva piese precum Derezzed sau Solar Sailer. As putea spune chiar ca primele secunde din uvertura sunt inspirate din Vangelis, acordurile fiind fara indoiala cele din Chariots of Fire insa cu un tempo mult incetinit. Chiar daca am judeca muzica din TRON Legacy fara sa luam in considerare aceste piese, sa mentionam ca si pe coloana sonora a Interstella 5555: The 5tory of the 5ecret 5tar 5ystem avem piese precum Nightvision sau Veridis Quo, care nu se inscriu in nota specifica Daft Punk, acest lucru venind si mai mult in sprijinul ideii ca un artist complex isi poate reinventa muzica ori de cate ori are inspiratia necesara.

In opinia mea, Daft Punk nu fac altceva decat sa dea dovada de o adaptabilitate deosebita si cu siguranta sa isi asume cu intentie aceasta coloana sonora. Pentru ei probabil ca aceasta coloana sonora era impulsul necesar ca sa poata reveni in atentia publicului, poate era si una din semnaturile personale cu care vroiau sa fie asociati, dat fiind faptul ca inca de la prima lor aparitie au purtat castile de robot care le ascund fata. In fond, sa nu uitam ca aceasta este muzica de film si nu un album pentru topurile muzicale, muzica de film avand ca unic scop crearea unei atmosfere propice si amplificarea momentelor cheie din cadrul filmului, astfel incat spectatorul sa fie captivat de actiune in ritmul in care muzica si filmul se intrepatrund. Multi sunt tentati sa judece creatia lor si prin prisma review-urilor facute filmului, un scenariu considerat slab, ce nu se ridica la inaltimea efectelor speciale. Timpul va aseza totul in contextul corect, asa cum s-a intamplat si cu alte filme ce au fost re-evaluate favorabil in ciuda criticilor initiale. Va las sa audiati acest album si va recomand, ca de obicei, sa cumparati muzica ce va place. Mai presus de placerea pe care ne-o da muzica unui artist, efortul sau merita respectul si consideratia noastra, mai ales daca noi suntem singurii care apreciaza muzica lui.