Hello!

Iată că ne apropiem de sfârşitul acestui an şi m-am gândit că-n mod rotund pot desprinde de pe portativ câteva unde muzicale care să ne încălzească inimile cu speranţa unui an 2025 mai înfloritor şi încăpător cu toate emoţiile şi dorinţele noastre.

Începem cu un ritm de anii `80 al unei formaţii iniţiatoare a erei new wave, A Flock of Seagulls, Some dreams. Noul album este programat să fie definitivat în 2025, iar fanii îl aşteaptă cu mare încântare, bucuroşi să descopere că semnătura lor muzicală vibrantă a rămas aproape neschimbată.

Continuăm cu un crescendo mai electrizant, genul de combinaţie care pe mine mă energizează aproape instant, frumuseţea operei pe sunete electronice contemporane. În acest caz, este vorba de colaborarea dintre celebrul Armin van Buuren şi Natalie Gioia, o compozitoare şi vocalistă de muzică electronică cu o voce fermecătoare, pentru melodia Viva l'opera.

Pentru momentul muzical românesc am ales azi Firma, o trupă considerată un pionier al rockului alternativ din România. Eu mă opresc la unul dintre cântecele mele favorite: Tot ce va fi. Regăsesc în el ca de fiecare dată o poezie profundă ce se potriveşte ritmic cu muzica interioară: Răspunsul e în versuri, versuri, versuri...

Urmează respectarea unei promisiuni, o experienţă indie pop-ambient misterioasă şi stilizată, oferită de formaţia Haevn. Promise face parte din albumul lor lansat anul acesta, Wide awake.

Pe linie acustică ne întâlnim cu un timbru vocal scrâşnit ce îmi evocă o oarecare similitudine cu cel al lui Joe Cocker. Jack Savoretti ne oferă un moment intens cu potenţial de piele de găină în What more can I do?

Putem să ne dezlănţuim apoi pe vibraţii de indie rock descoperite recent. Trupa suedeză Mando Diao încearcă să ne ridice de pe scaune pe melodia Dance with somebody.

Vine acum în prim plan o tulburătoare voce feminină care mă răscoleşte de fiecare dată cu versuri sincere şi clare. Michelle Gurrevich este o cântăreață și compozitoare canadiană, cunoscută și sub numele de scenă, Chinawoman. Muzica ei, influențată de moștenirea rusă, a fost descrisă drept slowcore rock și lo-fi pop. Pentru această cutiuţă am ales Carried away, cântec extras de pe noul album It was the moment (de unde puteţi alege şi alte bijuterii muzicale).

Tot cu o moştenire bogată în spate, în căutare de noi reprezentări creative într-un cadru simfonic, Mylène Farmer ne încântă delicat cu versuri semnate de ea şi redate pe o melodie lentă despre metamorfoză şi frumuseţea vieţii, Que l`aube est belle.

Rămânem în acelaşi cadru lent şi introspectiv cu Patrick Watson. Silencio este un cântec care poate să-ţi rupă şi să-ţi vindece inima în acelaşi timp, cum sugerează un fan, şi a fost inspirat de o experienţă personală a compozitorului canadian, care nu a putut vorbi sau cânta timp de aproape 3 luni. Intervenţia cântăreţei franceze November Ultra întregeşte această poveste muzicală despre puterea tăcerii.

Revenim iar la ritmuri nostalgice de anii `80 cu Tears For Fears, cu o dorinţă de căutare şi (re)găsire a sentimentului de acasă. Melodia The girl that I call home este prezentă pe albumul Songs for a nervous planet, lansat în luna octombrie a acestui an.

La final acestei ediţii, ne întâlnim cu o doamnă oldie & goldie, Kate Bush, care ne arată magia momentului prezent: December will be magic again.

Stop, back, rewind!

Audiție plăcută şi la mulţi ani ritmaţi!