Cutiuta din aceasta seara este un pic mai speciala. Am lucrat la ea in ultimele 6 luni, cautand materiale pentru cele 3 liste de melodii dar si citind istorioarele fiecaruia dintre cantece sau despre artistii care au compus si cantat pe aceasta tema: a discriminarii in societate. Cantecele de protest au o istorie destul de scurta, daca luam in considerare ca primele dateaza din secolul ala XIX-lea si au fost compuse in mare parte in S.U.A pe tema razboiului civil, abolitionism sau drepturile femeilor. Abolitionismul si in general discriminarea pe motive rasiale au fost preocuparile majore ale artistilor in ultima suta de ani si, cu toate ca sclavia a fost abolita scriptic in SUA in 1863 prin Proclamatia de Emancipare a presedintelui american Abraham Lincoln, subiectul nu era inchis ci s-a transformat in lupta contra segregarii rasiale, totul culminand cu marsul spre Washington, 100 de ani mai tirziu, in 1963, cind Martin Luther King a rostit celebrul sau discurs I have a dream.

Daca in America muzica lupta cu prejudecatile si inechitatea sociala, in Europa contemporana muzica lupta impotriva discriminarii pe motive religioase (care avea insa si implicatii politice) din Irlanda de Nord. Conflictul din Ulster a fost tema principala a cantaretilor britanici in anii '80 pina spre inceputul anilor '90, cind formatii precum U2, Police sau Simple Minds atrageau atentia asupra victimelor nevinovate ale conflictelor militare din Irlanda de Nord. Desi in Europa segregarea rasiala nu exista oficial, tema era ascunsa sub pres. Regimul de Apartheid instituit in 1949 in Africa de Sud (dominion britanic la acea vreme) si promovat agresiv de premierul Henrik Verwoerd printr-o legislatie favorabila minoritatii albe, si tolerarea acestui fapt atat de britanici cit si de organizatiile internationale constituie cea mai cruda si rusinoasa nedreptate a secolului XX in ciuda tuturor embargourilor impuse acestei tari. Cu toate acestea, artistii britanici au adus in atentia opiniei publice actele inumane ale Apartheid-ului prin cantece ca Free Nelson Mandela (Jerry Dammers) sau Biko (Peter Gabriel), cantece ce au reusit sa scoata la iveala realitati pe care oamenii obisnuiti nu le cunosteau.

Incepand cu ani '70 noile curente sociale si culturale precum New Age, aduceau insa in discutie si alte subiecte de actualitate. Era vremea ca orientarea sexuala sa nu mai fie un tabu si, desi timid, artistii incepeau lupta sub forma unor versuri total inofensive dar folosind un limbaj codificat, inteles doar de cei ce erau tinta lor. Atunci au aparut termeni precum gay sau lesbian iar cantecele care se adresau acestor minoritati erau denumite generic muzica LGBT (lesbian, gay, bisexual, transgender). Putini stiu ca in versurile acestor cantece metafore precum in the closet (cei care isi ascundeau orientarea homosexuala), coming out (cei care isi dezvaluisera orientarea homosexuala), formulari de genul I am what I am (gay pride, mindria de a fi homosexual) si You are not alone (nu esti singur) sau simple cuvinte precum rainbow (referire la logo-ul multicolor LGBT) ascundeau mesaje de incurajare sau chiar de protest in lupta pentru emancipare. Chiar daca unele dintre cintece nu contineau astfel de termeni, ele erau usor recognoscibile dupa tema versurilor: dragoste neimpartasita, supravietuire intr-o lume nedreapta, singuratate, cautarea unui loc mai bun, puterea dragostei, etc. Am enumerat aceste laitmotive pentru a explica unele melodii din playlistul dedicat acestei teme.

Un alt motiv pe care il vom intilni in muzica anilor '70 in special a artistilor americani, dar nu numai, este protestul impotriva razboiului din Vietnam si in general a razboaielor purtate de guvernul american in alte tari, in special America Latina.

Putini dintre ascultatori stiu ca multe cantece de protest pe care acum le ascultam zilnic la radio fara sa le mai cunoastem semnificatia, au fost la vremea lor cantece care au fost interzise la discretie pe posturile de radio (ca BBC) sau in diverse emisiuni TV (ca Top of The Pops), in functie de conjuncturile politice (The Police - The Invisible Sun) sau sociale, ce trebuiau ascunse marelui publicului sau pentru suprimarea comunitatilor carora se adresau (Tom Robinson Band - Glad to be gay). Acest lucru s-a intimplat si cu cantecele privitoare la homosexualitate si cele ce denuntau razboiul din Vietnam sau conflictul din Irlanda de Nord, dar si cele ce infierau regimul economic al unor presedintilor americani (Ronald Reagan). Din pacate, aceasta practica nu a disparut caci acest lucru s-a intimplat si mai recent, in contemporaneitate, cu artistii ce denuntau Razboiul din Golf dar nu numai, in acea perioada fiind interzise chiar si cantece mai vechi ce ar fi putut transmite un mesaj impotriva razboiului (Dire Straits - Brothers in arms).

Poate ca prezenta unor melodii sau artisti in aceasta lista va va surprinde, ca de pilda Thalia cu ¿A quien le importa? (Cui ii pasa?) care in versiunea originala era cantata de formatia spaniola Alaska y Dinarama, devenind ulterior un imn (anthem) gay. Cu siguranta ca Thalia a stiut despre ce este vorba cand a preluat cantecul, dovada fiind si videoclipul melodiei. Black Eyed Peas sunt prezenti cu melodia Where is the love, un cantec de protest impotriva regimului Bush si a razboiului impotriva terorismului declarat de acesta. Status Quo si melodia You're in the army now este o versiune cover a cantecului fratilor Bolland, ce denunta politica militara a regimului Reagan.

Va las sa ascultati listele de melodii si tineti minte: data viitoare cand veti asculta o melodie incercati sa ii descoperiti mesajul chiar daca pare o simpla melodie pe care va distrati de minune dansand.

Enjoy!