Termenul de muzica new wave a aparut la jumatatea anilor '70, desemnand initial un curent muzical de sorginte rock, confundat uneori cu muzica punk-rock, dar care incorpora elemente de muzica electronica, muzica experimentala, disco sau pop. Termenul a fost inventat de Roy Carr, jurnalistul revistei New Musical Express, care l-a imprumutat din sintagma French New Wave, noul val din cinematografia franceza a anilor '60, in fruntea caruia se aflau cineasti precum François Truffaut, Jean-Luc Godard sau Éric Rohmer. Totusi termenul a fost folosit prima data in mass-media in noiembrie 1976 intr-un articol din revista britanica Melody Maker scris de Caroline Coon, care il cita pe Malcolm McLaren, care folosea acest termen pentru trupele britanice care nu se incadrau in genul punk; termenul va fi folosit ulterior cu acelasi sens de catre jurnalistul Charles Shaar Murray pentru a caracteriza stilul trupei The Boomtown Rats. Malcolm McLaren era la acea data impresarul Sex Pistols, cea mai cunoscuta trupa britanica de punk, si viziunea lui apropiata de cea a miscarii situationiste, care promova actiunile absurde si provocatoare, a stat la baza principiilor sale de promovare a muzicii punk, nu numai ca impresar ci si ca designer de moda si publicist.
(citeşte)