Spre sfarsitul anilor '80 muzica alternativa a inceput sa devina populara pe masura ce s-a diversificat in muzica rock alternativa si muzica dance alternativa. Printre pionierii muzicii rock alternative gasim si formatia americana R.E.M. (fondata in 1980) care a intrat in atentia publicului international in 1987 cu melodia The one I love de pe albumul Document, cel de-al cincilea album din discografia R.E.M. La inceputul anilor '90 R.E.M. a devenit una din cele mai cunoscute formatii rock si datorita contractului semnat in 1988 cu Warner Bros. Records, in ciuda competitie muzicale cu formatiile de muzica rock alternative, in special a celor de muzica rock grunge.

(citeşte)

Cei ce vor asculta acest ultim volum de muzica disco vor observa aparent mai multe melodii asa zis disco-clasice, dar si cateva melodii etichetate drept pop conform unora din cataloagele de muzica online. Pentru altii insa acesta diferenta nu va fi sesizabila, pentru ca "toata muzica disco suna la fel". Ca urmare, am decis ca in aceasta parte sa vorbesc despre stilurile de muzica disco identificate.

(citeşte)

Inchei seria cutiutelor cu muzica italo-disco cu o lista de melodii din care vreau sa remarc trei dintre ele. Prima este Olé, olé, olé (The name of the game) interpretata de trupa belgiana The Fans. Aceasta melodie este cea care a introdus in cultura fotbalistica refrenul "Ole, ole, we are the champions". Cu toate acestea, refrenul fusese inventat de compozitorul beligian Roland Verlooven in 1986. Acesta a fost rugat la acea vreme de Hans Kusters, directorul unei case de discuri, sa compuna un cantec pentru campioana Belgiei, R.S.C. Anderlecht Bruxelles, care sa se intituleze "Anderlecht Champion". Prima versiune a fost inregistrata in olandeza si franceza si interpretata de cantaretul belgian Grand Jojo alaturi de jucatorii echipei de fotbal Anderlecht. In 1987 Verlooven a inregistrat o versiune in limba engleza, pentru a populariza melodia la nivel international, sub pseudonimul The Fans, alaturi de J. Deja. De remarcat ca Verlooven a fost un compozitor si producator prolific in anii '80 in Benelux, el fiind de altfel cel care a compus melodia Daar gaat ze cunoscuta de publicul international in versiunea engleza intitulata Close encounters.

(citeşte)

La mijlocul anilor '90 incepe sa se dezvolte subgenul funky house ce avea drept inspiratie muzica disco a anilor '70 si '80. Funky house-ul este un gen de muzica electronica ce foloseste sample-uri disco, de regula in loop, linie bass specifica funk, voci feminine soul si diverse efecte de sunet, in special filtre si procesari audio. Cea mai interesanta directie muzicala ce se inscrie in acest subgen este house-ul francez, French House, care a fost influentat de muzica disco europeana (euro disco) si stilul space disco, un stil in mare parte instrumental, foarte popular la sfarsitul anilor '70.

(citeşte)

In mod intamplator, in listele de balade rock din aceasta seara se afla nu mai putin de trei melodii semnate de Jim Steinman, in calitate de compozitor si producator: Total eclipse of the heart, It's al coming back to me now si Rock and roll dreams come through. Cea mai de succes piesa dintre ele este, bineinteles, Total eclipse of the heart, interpretata in original de Bonnie Tyler, care a ajuns pe primul loc atat in topul american cat si cel britanic, dar si in alte topuri internationale. Interesant e ca piesa i-a fost oferita initial lui Meat Loaf pentru albumul Midnight at the Lost and Found (1983), impreuna cu un alt viitor hit - Making love out of nothing at all, dar compania de inregistrari a lui Meat Loaf a refuzat sa ii plateasca drepturile lui Steinman. O alta neintelegere intre Steinman si Meat Loaf a aparut ulterior in privinta melodiei It's all coming back to me now, pe care Meat Loaf a tinut neaparat sa o inregistreze primul pe albumul Bat out of Hell II, dar Steinman a obtinut o decizie in instanta care l-a impiedicat. Totusi, cei doi au continuat colaborarea fructuosa, care incepuse in 1977 pe albumul Bat Out of Hell.

(citeşte)