Riz (Riziero) Ortolani este un compozitor de film italian, nascut pe 4 septembrie 1931, in Pesaro, Italia. Si-a dorit sa devina dirijor de orchestra dupa absolvirea Academiei Chigiana din Siena, dar din cauza mortii premature a tatalui sau a renuntat si s-a mutat la Roma. Aici a inceput sa lucreze ca pianist in cadrul unei formatii de muzica a televiziunii RAI. In 1950 a atras atentia conducerii televiziunii care i-a propus sa devina dirijor al unei orchestre simfonice de jazz pentru o emisiune saptamanala. Emisiunea a prins foarte bine la public iar aranjamentele sale orchestrale sale au devenit foarte apreciate.

Primele compozitii pentru film le-a inceput in 1962, cand a debutat cu coloana sonora a documentarului Mondo Cane (O lume cainoasa), film ce a starnit reactii foarte controversate la acea vreme si a dat un nou gen in cinematografia mondiala. Filmul este un documentar despre obiceiurile ciudate si exotice din diverse colturi ale lumii si, pentru acest fapt, filmele de genul acesta au fost numite mondofilme (de la termenul italian mondo = lume). Filmul a  si fost nominalizat pentru Grammy si Oscar in anul 1962 si a pierdut premiul Palm d’Ór la Cannes, in acelasi an.

Din pacate exista foarte putin informatii biografice despre Riz Ortolani, probabil si din cauza discretiei sale, dar in schimb chiar si discografia sa pe IMDB si alte situri de gen este incompleta. Ii sunt atribuite peste 200 de coloane sonore compuse, cele mai multe pentru filme gen spaghetti-western, giallo si shockumentare de productie italiana. Multe din filmele pentru care a compus coloana sonora fac parte din tipul de filme de exploatare (exploitation films), filme ce trateaza subiecte devenite obsesive in perioada anilor 60-70: canibalism, erotism, spionaj, criminali odiosi, etc. Cu toate acestea, coloanele sale sonore au o amprenta personala aproape inconfundabila si o expresivitate remarcabila. Pentru cei ce cunosc mai putin istoria cinematografica a filmelor italiene din perioada respectiva, filmele se bazau foarte mult pe crearea atmosferei si tensiunii propice subiectului si mai putin pe jocul actoricesc sau pe celebritatea actorilor. Riz Ortolani este, din acest punct de vedere, probabil cel mai reprezentativ compozitor al generatiei sale.

Compozitiile sale sunt dominate de ritmuri jazz si electronice dar majoritatea sunt in tenta lounge-music-ului ce caracterizeaza perioada anilor 60-70. Capodopera sa, din punctul de vedere al tuturor criticilor sai, ramane, evident, coloana sonora a filmului Mondo Cane, una din putinele compozitii din istoria muzicii care au cunoscut o raspandire internationala. Din acest punct de vedere poate fi comparata cu My way, melodia fiind preluata si interpretata de numerosi artisti precum Bobby Solo, Frank Sinatra, Andy Williams, Nat King Cole, Bobby Darin, Judy Garland, Brenda Lee, Roy Orbison si multi altii.

Coloana sonora care i-a adus insa celebritatea in randul spectatorilor, atunci si de-a lungul vremii, a fost insa cea a filmului Cannibal Holocaust, un film-cult ce a socat intreaga lume prin realismul si cruzimea sa. Ca fapt divers, regizorul acestui film a fost somat de tribunal sa ii aduca in fata judecatorilor pe actorii ce au jucat in film pentru a dovedi ca acestia nu fusesera ucisi in timpul filmarilor. Desi filmul a fost cenzurat in intreaga lume, ramine cel mai cunoscut film de acest gen. Compozitia lui Ortolani pentru aceasta productie pare insa total rupta de subiect, ca si cum ar fi din alt film, ca sa spunem asa. Dar, dupa cum am mai mentionat, de fapt tenta de documentar efectuat in jungla pe care o dau initial cadrele filmului, este sustinuta din plin de coloana sonora a lui Ortolani care face in acest fel jocul regizorului Ruggero Deodato, un bun prieten de-al sau, care l-a ales special pentru aceasta sarcina. Filmul, regizat prin prisma unui film documentar, trateaza subiecte mult mai profunde ale societatii ca violenta si cruzimea gratuita, raportul dintre gradul de civilizatie si gradul de omenie, abuzurile albilor asupra altor rase in general, nedreptatea excesiva cauzata de personajele filmului, vazuti ca invadatori, fiind in final pedepsite cu varf si indesat.

Ar mai fi multe de spus despre acest compozitor pe nedrept ramas in anonimat dupa aparitia Internetului, caci multe dintre compozitiile sale au cazut in uitare odata cu disparitia genurilor de filme pentru care a compus. Alaturi de Ennio Morricone, Piero Piccioni, Luis Bacalov, Francesco de Masi, Roberto Pregadio, Ortolani ramane in galeria compozitorilor italieni de mare succes din perioada giallo a Cinecitta-ului, Ennio Morricone ramanand insa singurul dintre ei ce a depasit bariera anonimatului si a intrat in galeria compozitorilor italieni recunoscuti pe plan international. Totusi, Ortolani nu a ramas cu totul necunoscut unora dintre admiratorii sai, unul dintre acestia fiind Quentin Tarantino care a inclus in Kill Bill si Inglorious Basterds compozitii mai vechi ale lui Ortolani.

Va las sa ascultati lista pregatita pentru aceasta seara, nu inainte de a mentiona, ca de obicei, creditele lui Riz Ortolani pentru compozitiile selectate in aceasta antologie. Vreau doar sa mai adaug ca ideea de a porni aceste antologii despre compozitori mi-a venit ascultand muzica lui Ortolani, cand am realizat ca oameni ca el isi merita locul in istoria muzicii de film si merita sa fie cunoscuti de cat mai multi ascultatori ce stiu sa aprecieze muzica buna.

Enjoy!

Beat Fuga Shake – Beat At Cinecitta: Volume 1 (1972)
muzica: Riz Ortolani

Do it to me once more – Fantasma d’amore (1981)
muzica: Riz Ortolani

Ecco Waltz – Ecco (1965)
muzica: Riz Ortolani

Holiday on skis - Ultra-Lounge: Christmas Cocktails (1996)
muzica: Al Caiola, Riz Ortolani

I giorni dell’ira – Kill Bill vol. 1 (2003)
muzica: Riz Ortolani

Love with fun (Opening theme) – Cannibal Holocaust (1980)
muzica: Riz Ortolani

Main Theme – Adio zio Tom (1972)
muzica: Riz Ortolani

Main Theme – Africa Addio (1966)
muzica: Riz Ortolani

Main Theme – Buona sera, Mrs. Campbell (1968)
muzica: Riz Ortolani

Main Theme – Con quale amore, con quanto amore (1970)
muzica: Riz Ortolani

Main Title – La Piovra 1 (1984)
muzica: Riz Ortolani

Shake in the disco – Cosi dolce… cosi perversa (1969)
muzica: Riz Ortolani

Sleigh Ride/Jingle Bells – Ultra-Lounge: Christmas Cocktails part 2 (1977)
muzica: Al Caiola, Riz Ortolani

Ti guardero’ nel cuore – Mondo Cane (1962)
muzica: Riz Ortolani, Nino Oliviero

The roaring twenties – Una sull’altra (1969)
muzica: Riz Ortolani

The Saloon – Inglorious Basterds (2009)
muzica: Riz Ortolani

The way that I live – Ursus nella valle dei leoni (1961)
muzica: Riz Ortolani