Iata un album care va implini in acest an 20 de ani, dar care nu si-a pierdut inca farmecul cu care isi vrajeste ascultatorii de toate varstele. La data aparitiei albumului Of the heart, of the soul and of the cross - The utopian experience fanii stilului hip-hop au ridicat din sprancene si au intrebat Ce este asta?. Unii au spus ca este o blasfemie la adresa muzicii rap, considerand ca esenta rap-ului a fost diluata in prea multa muzica pop, iar textele erau rupte total de problema oamenilor de culoare atingand culmile metafizicii, departe de stilul hardcore hip-hop / gangsta foarte apreciat de publicul de culoare. Dimpotriva, altii l-au aclamat ca fiind o initiativa laudabila si un subgen muzical pe care hip-hop-ul avea sansa sa il cultive in anii ce ar fi urmat, dat fiind ca subiectele abordate de P.M. Dawn aduceau hip-hop-ul in atentia albilor. Drept este ca albumul nu a trecut neobservat nici de unii nici de altii, iar la 20 de ani dupa, putem spune fara urma de indoiala ca unicitatea stilului muzical, pe care nici un alt artist nu l-a mai abordat dupa aceea, face din acest album o capodopera. Dar mai sunt multe alte motive, pe care le voi expune in cele ce urmeaza.

In 1988 fratii Cordes, Attrell Cordes (nascut in 1970) si Jarrett Cordes (nascut in 1971), puneau bazele trupei P.M. Dawn in orasul Jersey City (New Jersey). Primul lor single, Ode to a forgetful mind, lansat in 1989, a fost acceptat de casa de discuri americana independenta Warlock, care nu a reusit insa sa il marketeze cu succes in SUA. Totusi, casa de discuri Gee Street care a marketat single-ul in Marea Britanie s-a descurcat mai bine, dupa ce l-a remixat in prealabil. Melodia a atras atentia si P.M. Dawn au castigat aprecierea criticilor muzicali. Acest lucru le-a adus o oferta din partea casei Gee Street si a altor case de discuri britanice si au fost invitati in Anglia pentru inregistrarea unui album. La putin timp dupa ce fratii Cordes au ajuns in Londra (1990), Gee Street a dat faliment si contractul lor a fost oferit celui care a licitat mai mult. Castigatorul a fost casa de discuri Island Records care a achizitionat nu numai contractul celor de la P.M. Dawn ci intreaga companie Gee Street.

Cei doi si-au luat numele de scena Prince Be (Attrell) si DJ Minute Mix (Jarrett). Prince Be a fost cel care a scris in mare parte versurile si a interpretat melodiile, in timp ce DJ Minute Mix a fost cel care s-a ocupat de sampling si mixaje. Ca si alte albume hip-hop consacrate, acest album a folosit sample-uri muzicale din melodii mai vechi, in special hituri de la inceputul anilor '80. Printre cei care le-au influentat cariera muzicala au fost Sugarhill Gang, Run DMC, Kurtis Blow, Fat Boys sau DJ Jazzy Jeff dar si artisti din anii '60-'70 ca Bill Crosby, Stephen Stills, Graham Nash, Beatles sau Joni Mitchel, asa cum au recunoscut intr-un interviu acordat lui Lynn Geller in 1991. Fratii Cordes au fost crescuti intr-o familie pasionata de muzica, tatal lor vitreg, George Brown, fiind un membru fondator al formatiei Kool and The Gang si cel care le-a cultivat gustul pentru muzica funk si soul, iar mama lor a fost cantareata in corul bisericii locale. Asa cum afirma Prince Be, desi amindoi au fost invatati de mici sa creada in Dumnezeu si Iisus Christos, nu le-a impus nimeni si felul in care sa creada, asa ca filozofia lor personala despre credinta, pe care si-au elaborat-o singuri, transpare in textele melodiilor.

Albumul este foarte eclectic din punct de vedere muzical, dar daca ar fi sa il categorisim intr-un gen muzical am putea sa ascultam tabara celor care ii contestau si il etichetau in deridere ca album de muzica hip-hop alternativa (orice ar insemna asta, dar cu siguranta ca in opinia detractorilor asta nu era muzica hip-hop originala) sau album de muzica rap daca ar fi sa ne situam de partea celor din tabara care ii aprecia. Multi ii considera niste continuatori ai curentului rap impus de formatia De la Soul, insa, spre deosebire de versurile excentrice ale acestora, lirismul versurilor P.M. Dawn face ca unele melodiile sa fie mai degraba niste poezii (sau chiar proza) pe muzica si nicidecum hip-hop original. La fel de bine am putea include albumul in genul muzica crestina contemporana, chiar daca pe acest album filozofia crestina este mai putin prezenta decat pe urmatoarele trei albume P.M. Dawn (The Bliss Album - Vibrations of Love and Anger and the Ponderance of Life and Existence, Jesus Wept si Dearest Christian, I'm So Very Sorry for Bringing You Here. Love, Dad). Eu personal as include acest album in genul muzical psychedelic soul (desi termenul este tautologic, el exista), un subgen al muzicii soul inspirat de muzica psihedelica rock a lui Jimi Hendrix. Prin definitie, psihedelic se refera la manifestarea sufletului, a perceptiei asupra aspectelor lumii pe care mintea eliberata de orice constrangere si prejudecata o poate exprima si experimenta liber. Intr-un interviu din 1991, Rob Tannenbaum chiar il compara pe Prince Be cu Jimi Hendrix, din perspectiva creativitatii si originalitatii cu care a conceput acest album.

Primul extras de pe album a fost A Watcher's Point of View (Don't Cha Think) si a ajuns doar pana pe locul 44 in topul Billboard Hot Dance si pana pe locul 36 in UK Singles Chart. Melodia contine un sample din cantecul Feelin' Down Farther al Doobie Brothers, de aceea creditele contin referire si la Tom Johnston, chitaristul si liderul vocal al acestei formatii. Alte sample-uri din aceasta melodie sunt atribuite formatiei The Monkees - Pleasant Valley Sunday (compus de Gerry Goffin si Carole King) si lui Prince - Cindy C.

Al doilea single extras a fost Set Adrift on Memory Bliss si a devenit melodia-semnatura a formatiei P.M. Dawn. Melodia contine pe langa sample-ul principal din cantecul True (1983) al formatiei Spandau Ballet, multe alte sample-uri: The Soul Searchers - Ashley's Roachclip (1974), Eric B. & Rakim - Paid in Full (1986), Bob James - Take Me to the Mardi Gras (1975), A Tribe Called Quest - Bonita Applebum (1990). Versurile melodiei mai fac referire la alte doua cantece: George Michael - Careless Whispers si The Pointers Sisters - Neutron Dance. Set Adrift on Memory Bliss a ajuns pe locul 1 in topul Billboard 100 si pana pe locul 3 in UK Singles Chart. In saptamana in care melodia a ajuns pe locul 1 in topul american (30 noiembrie 1991) a fost introdus si sistemul Nielsen SoundScan de monitorizare a vanzarilor muzicale si video-muzicale, astfel ca a devenit primul number-one care a beneficiat de acest sistem. Astfel, desi a stationat pe primul loc doar o saptamana in topul Billboard, conform sistemului de monitorizare el s-a situat timp de trei saptamani consecutiv pe primul loc in topul vanzarilor.

Al treilea single extras a fost Paper doll, in care s-a folosit de asemenea un sample din cantecul Ashley's Roachclip al celor de la The Soul Searchers. Melodia a ajuns pana pe locul 28 in topul Billboard si este creditata ca fiind pe locul doi intr-un top al melodiilor care au ajuns in Top 40, in care titlul se repeta de foarte multe ori cu 100 de repetitii, primul loc fiind detinut de Pray al lui MC Hammer (147 de repetitii).

Printre alte sample-uri folosite in album se mai numara: Pocket Calculator (Kraftwerk, 1981) in If I Wuz U, Baby, You're a Rich Man (The Beatles, 1967) in The Beautiful, Synthetic Substitution (Melvin Bliss, 1973) in On a Clear Day, Imp's Welcome (Chick Corea, 1976) in Intro si Garden of the Moon (Dennis Coffey, 1971) in Even After I Die. Dupa aparitia albumului P.M. Dawn, s-au intensificat si conflictele pe tema copyright-ului intre casele de discuri si artistii care foloseau sample-uri, iar acestea au degenerat, in unele cazuri, in adevarate razboaie care au provocat pierderi financiare importante, cel mai celebru caz fiind cel al lui MC Hammer.

Albumul a ajuns pana pe locul 8 in UK Albums Chart si pana pe locul 48 in US Billboard 200. A fost plasat pe locul 18 in topul celor mai bune albume ale anului 1991 in numarul din decembrie al revistei Melody Maker si in Top 50 albume ale anului 1991 conform Q Magazine.

In ciuda sample-urilor folosite, sensibilitatea, spiritualitatea si romantismul melodiilor au facut ca acest album sa ramana nu numai o opera muzicala deosebita dar cu siguranta el a reusit sa ajunga la inima si mintea multor ascultatori si sa le influenteze viziunea asupra unor teme fundamentale ca iubirea, viata, moartea si a lumii in general. Recunosc ca si eu am fost unul din acei tineri ascultatori care au vibrat la mesajul pe care Prince Be l-a promovat prin intermediul versurilor lui.

Am inclus in lista, ca bonus, si melodia For The Love of Peace care a aparut in versiunea britanica a albumului produsa in 1991.

Enjoy!