Muzica elena este probabil muzica cu cea mai indelungata traditie, dat fiind ca originile sale se pierd in timpurile imemoriale ale culturii Greciei antice. Desigur ca este imposibil de prezentat istoria milenara a muzicii elene intr-un post, de aceea ma voi rezuma doar la muzica contemporana a Greciei. Insa pentru a descrie corect muzica elena moderna trebuie sa amintesc in treacat ca muzica elena a imprumutat de-a lungul secolelor si elemente din cultura Imperiului Roman, apoi ale Imperiului Bizantin, dar si din cultura Imperiului Otoman (sa nu uitam ca Bizantul a fost implicat in mai multe razboaie cu turcii otomani, conflictele ducand in final la infrangerea lui definitiva in secolul al XV-lea, odata cu caderea Constantinopolului in fata trupelor sultanului Mahomed al II-lea Cuceritorul).

Filonul in jurul caruia s-a consolidat muzica elena a fost muzica populara numita dhimotiká, care isi are originile in muzica grecilor antici. Totusi, pina astazi au ramas doua curente traditionale: primul, intitulat acritic, aparut in secolul al IX-lea sub forma baladelor eroice ce celebrau victoriile acritilor (akritai), granicerii de la frontierele Imperiului Bizantin si al doilea, intitulat kleftic, aparut in perioada ocupatiei otomane, sub forma baladelor ce descriau viata kleftilor (un fel de balade haiducesti), insurgenti organizati in militii, ce luptau impotriva stapanirii asemenea haiducilor din Tara Romaneasca (termenul kleftis insemnand brigand are aceeasi radacina ca si termenul kleptomania - cleptomanie - de la verbul kleptein ce inseamna a fura).

(citeşte)

The War Of The Worlds este un album concept sau, asa cum spune si titlul lui complet, "o versiune muzicala" ce repovesteste romanul sf (publicat in 1898) al scriitorului englez H. G. Wells. Cea mai cunoscuta versiune a acestui roman este bineinteles adaptarea radio pe care producatorul american Orson Welles a facut-o in 1938, despre care zvonurile, mai mult sau mai putin adevarate, spun ca a reusit sa induca panica in ascultatorii care au crezut ca in acel moment chiar are loc o invazie extraterestra in New Jersey.

Varianta lui Wayne nu este insa cu nimic mai prejos, ea ramand o capodopera inaintea vremurilor ei, ce imbina rock-ul progresiv cu orchestra de coarde, folosind naratiunea si diverse laitmotive pentru a reda atmosfera intamplarilor si sentimentele personajelor principale. Naratiunea originala ii apartine celebrului actor galez Richard Burton in rolul Jurnalistului, in timp ce vocile secundare apartin unor cantareti renumiti ca Justin Hayward (The Moody Blues), Chris Thompson (Manfred Mann), Phil Lynott (Thin Lizzy), Julie Covington (din musicalul Evita) si David Essex (din musicalul Evita). Albumul a petrecut 290 de saptamani in UK Albums Chart, a intrat in top 10 in clasamentele din 22 tari si a atins prima pozitie in 11 dintre ele. Chiar si dupa 30 de ani acest album ramane unul din cele mai vandute albume, in 2009 el fiind plasat pe locul 40 in topul celor mai bine vandute albume din toate timpurile in Marea Britanie.

(citeşte)