"1992 nu este un an despre care îmi voi aminti cu prea mare plăcere. Citându-l pe unul din corespondenţii mei mai mult sau mai puţin îngăduitori, s-a dovedit a fi un Annus Horribilis."

Cuvintele aparţin Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii şi au fost rostite în faţa Adunării Breslelor, în noiembrie 1992, cu ocazia aniversării a patru decenii de la urcarea pe tron. Care ar fi motivele pentru care suveranul de la Buckingham Palace ajunsese la această concluzie?

În primăvară, se anunţase că al doilea său fiu, Prinţul Andrew, se va despărţi de soţie, Sarah Ferguson. Ulterior, roşcata apăruse în tabloide, topless, cu prietenul John Bryan sărutându-I picioarele. Tot în primăvară, fiica sa, Prinţesa Anne, divorţa de căpitanul Mark Phillips. În vară, Prinţesa Diana lansa cartea în care povestea cu lux de amănunte coşmarul trăit alături de Charles.

(citeşte)

Fredrika Stahl - Twinkle twinkle little star (Data remix)

Pentru mai multe melodii din reclame tv vă recomand postul Muzică din reclame.

(citeşte)

Voi începe cu o poveste. Personală. Cu un personal. Şi cu amintiri din noiembrie 1987. Tocmai ce depusesem jurământul, la Cincu. Pe 25 octombrie, de Ziua Armatei. Nu intru în amănunte referitoare la perioada petrecută în Podişul Hârtibaciului. Le păstrez pentru o nuvelă-ceva. Cert este că în dimineaţa zilei de marţi, 17 noiembrie, odată venit ordinul de transfer către UM 01866 din Ploieşti. Era ca şi cum m-aş fi întors din Papua Noua Guinee la New York. Mai ţin minte şi că în duminica aceea, de 15 noiembrie, votasem pentru prima dată în viaţă. Amănuntul ăsta mi-a dispărut definitiv din memorie. Dar nu despre asta e vorba în paragraf. Ci despre faptul că am trecut, ca militar în termen, prin Braşov, cu personalul Făgăraş – Ploieşti, la doar două zile după revolta spontană a muncitorilor de la fabrica Steagul Roşu.

Evident, la 19 ani, fără mijloacele de informaţie de acum, n-am avut o percepţie prea detaliată a minutelor bune pe care trenul le-a petrecut în gara oraşului din Ţara Bârsei. Şi nici nu mi-au rămas amintiri deosebite legate de Braşov, la acea dată. Însă nu trebuie uitat acel strigăt de disperare, înăbuşit pentru moment. Mă uit acum şi văd asociaţii după asociaţii de revoluţionari. De eroi. Am participat şi la evenimentele de doi ani mai târziu. Însă niciodată nu mi-am spus că trebuie să profit de pe urma lor. Cât timp nu ai păţit nimic de natură a te împiedica să desfăşori o activitate normală, mi se pare aberant să beneficiezi de foloase materiale sau de altfel de înlesniri financiare, din partea statului, pentru simpla participare. În fine... Intru pe teren minat şi nu am aparatura de detecţie la mine.

(citeşte)