Ca tot vorbeam de David Guetta in editia de data trecuta, iata ca il avem in aceasta seara cu ultimul sau hit, alaturi de Flo-Rida si Nicki Minaj. Mai avem si ultimele single-uri lansate de Jennifer Lopez, Milow, Lykke Li si Sean Paul. Nolwenn Leroy intra si ea in topuri cu cel de-al patrulea single de pe albumul Bretonne (2010). Single-ul se intituleaza Brest si este o reluare melodiei lui Christophe Miossec din 2004. Miossec a dedicat acest cantec orasului sau natal Brest si nu e de mirare ca Nolwenn l-a reluat, ea fiind originara tot din Bretania. Pe albumul ei mai apar si alte melodii legate de Bretania si toate sunt cantate in dialectul breton.

Am inclus doua melodii mai vechi, prima fiind colaborarea dintre cantaretul de hip-hop Nelly si cantaretul de country Tim McGraw - un duet pe care putini si l-ar fi imaginat, iar a doua apartinand trupei Kaiser Chiefs, o melodie de pe al doilea lor album, Yours Truly, Angry Mob. Ambele melodii au ajuns pe primul loc in topul britanic, Over and over in martie 2005, iar Ruby in martie 2007.

(citeşte)

Counterfeit 1 (1989) si Counterfeit 2 (2003) sunt doua albume solo din discografia lui Martin Lee Gore, membru al formatiei Depeche Mode si principalul ei compozitor. Probabil ca cea mai cunoscuta melodie interpretata de Gore, exceptand Somebody, este piesa Compulsion, care este prima melodie dupa E.P.-ul Counterfeit 1. Insa nici aceasta, nici restul melodiilor de pe primul si al doilea album nu sunt compuse de el, ci sunt reluari ale unor melodii mai vechi, unele din ele avand in acest moment mai mult de 50 de ani vechime. De aici vine si denumirea lor, counterfeit insemnand in limba romana contrafacut, asta pentru ca piesele nu ii apartin lui Gore dar sunt interpretate in maniera proprie. In fapt, acesta nu este chiar un album ci un extended-play, incluzand doar 6 piese, si a fost inregistrat in timpul unei pauze pe care formatia a luat-o dupa incheierea inregistrarilor pentru albumul Music for the masses aparut in 1987. E.P-.ul a fost produs de Martin Gore alaturi de Rico Conning - un producator cu care a colaborat si Depeche Mode, si a aparut in iunie 1989. In ciuda faptului ca acesta nu este un album, casa de discuri Mute a emis un numar de album pentru catalog, dupa lansare.

(citeşte)

Muzica italo-disco a influentat multe din creatiile synth-pop ale anilor '80 chiar daca acestea nu pot fi clasificate in acest gen. Probabil ca cea mai cunoscuta melodie de acest fel este cea care apare pe coloana sonora a filmului The Neverending Story, compusa de Giorgio Moroder si interpretata de britanicul Christopher Hamill alias Limahl. Si artistii britanici de muzica electronica ca Pet Shop Boys sau New Order au folosit in piesele lor elemente si concepte ale muzicii italo-disco, dar, per ansamblu, muzica lor nu poate fi etichetata drept italo-disco. Hitul Blue Monday (1983) al formatiei New Order, o melodie care a devenit un punct de cotitura in muzica britanica, este o piesa ce imbina muzica electronica cu muzica pop, disco si house rezultand o piesa dansanta. Aceste ingrediente muzicale fac din aceasta melodie una italo-disco in spiritul ei sau altfel spus un "fel de" muzica italo-disco britanic, daca asa ceva ar putea exista. In Statele Unite, la inceputul anilor '80, muzica italo-disco a inceput sa devina un subiect de interes pentru dj-ii americani ce erau in cautare de noi sound-uri, dupa intrarea muzicii disco in dizgratie. Astfel, o perioada scurta - e adevarat, muzica italo-disco a inceput sa fie difuzata la posturile de radio din Chicago, iar proiectul Hot Mix Five al unor dj house din Chicago folosea foarte multe sampling-uri din piesele italo-disco de succes la acea data. In fapt, tehnica de sampling folosita de cantaretii italieni de italo-disco a constituit una din sursele de inspiratie pentru dj-ii de muzica house americani, care au inceput sa isi produca primele piese in acelasi mod.

(citeşte)

Ultima cutiuta cu muzica disco din aceasta serie incheie cu influentele pe care acest gen muzical le-a avut in anii ce au urmat dupa decaderea lui. In primul rand, influenta cea mai vizibila a curentului disco a fost in muzica filmelor de televiziune americane, incepand de la multi-premiata coloana sonora a filmului Shaft (1971) care, desi categorisita drept soul, contine probabil cea mai timpurie orchestratie specifica muzicii disco. Apoi, in unele dintre cele mai cunoscute seriale TV: S.W.A.T. (1975-1976), Space: 1999 (1975-1978), Charlie's Angels (1976-1981), Wonder Woman (1975-1979), The Love Boat (1977-1986), Dallas (1978-1991), Kojak (1973-1978) continuand chiar si dupa 1980 prin tema muzicala a seriei The A-Team (1983-1987). Chiar si unele dintre cele mai cunoscute piese pop ale lui Michael Jackson au fost influentate de disco, cel mai bun exemplu fiind celebra Billie Jean (1982) dar si unele dintre cele ale rivalului sau de atunci, Prince, cum ar fi 1999 (1982).

(citeşte)